Bucătăria lui Florian






Orice gurmand intră în bucătărie la fel cum orice credincios intră în templu...cu pioşenie, nesăţios şi cu speranţă. Aş vrea ca bucătăria mea să fie un templu pentru orice suflet neostoit şi pentru orice pântec nesătul!

duminică, 30 mai 2010

Pollo parmigiano aromatico




















Sunt unele "şmecherii" care pun în valoare carnea de pui, sunt arome deosebite şi, pieptul de pui, este carnea care acceptă o varietate infinită de condimente, spre deosebire de alte cărnuri. Ideea ar fi să nu exagerăm cantitativ şi să găsim un echilibru decent între gustul cărnii şi puterea condimentului. Pieptul de pui este acelaşi oriunde, însă fiecare ţară are câte un specific vizavi de acest fel de mâncare.
Italienii tratează cu mare respect carnea de pui, iar pieptul este alintat întotdeauna cu cele mai fine ingrediente, însă capătă o alură uşoară, lipsită de exagerări, iar parfumul aminteşte întotdeauna de sufletul zburdalnic al latinilor.
Doi piepţi mari de pui, tăiaţi pe din două şi apoi fiecare jumătate tăiată fluture, pentru a fi umplută cu ceva ingrediente.
Sarea şi nucşoara vin presărate fin peste piept, pentru o notă discretă şi antică. Prin interior, puiul vine de se umple cu niţică pastă de roşii uscate şi câteva capere parfumate.
Amestecăm ulei de măsline cu usturoi pisat şi tăvălim piepţii prin acest balsam. Apoi, îi rostogolim binişor printr-un amestec de pesmet cu parmezan ras.
Pieptul astfel garnisit, se aşează frumos într-o tavă acoperită cu hârtie (nu e obligatoriu dar e bine dacă tava are pereţii subţiri), se vâră la cuptor şi se perpeleşte la foc potrivit timp de o oră.
Câţiva cartofi natur amestecaţi cu ulei de măsline, o ploaie de pătrunjel şi de busuioc verde, o roşie proaspătă şi dulce, başca pieptul cu pricina...un fel de mâncare care te trezeşte la viaţă, la poftă de soare şi de iubire...

miercuri, 26 mai 2010

Bulgur Sujuk




















Avem şi altfel de pilafuri...orientale!
Bulgur este în fapt spărtură de grâu, care fiartă împreună cu legume şi condimente este mult mai gustoasă decât orezul. Acest fel de mâncare se poate face şi cu arpacaş, în acelaşi mod, eventual dacă nu sunteţi siguri de provenienţa grâului, îl lăsaţi puţin la înmuiat.
Reţeta e simplă - în afară de grâu, ne trebuie năut, fasole, bob (conservate), ceapă usturoi, pătrunjel, roşii, sare, mentă, boia dulce, pudra de chimen, piper şi puţin ulei de măsline. Pe lângă acestea, sirop de rodie şi un sujuk (cârnat din carne de oaie, condimentat puternic şi foarte aromat). Toate astea se găsesc prin Bucureşti şi nu sunt scumpe!...deşi par exotisme, însă pentru alte popoare constituie ingrediente de fiecare zi...
Tocăm ceapa şi usturoiul, nu foarte fin, de asemenea roşiile şi pătrunjelul.
Călim foarte puţin ceapa şi usturoiul împreună cu condimentele, apoi adăugăm grâul (1 cană), roşiile, vreo 2 linguri de sirop de rodii, 3 căni de apă, dăm în fiert, apoi vin fasolea, bobul şi năutul.
După ce fierb puţin, amestecăm şi pătrunjelul, acoperim cu un capac şi băgăm la cuptor vreo 30 de minute...sau până scade precum pilaful.
Scoatem din cuptor şi lăsăm acoperit.
Separat prăjim sujuk-ul şi îl adăugăm deasupra pilafului când acesta este aproape gata.
Este o mâncare simplă, gustoasă şi în primul rând sănătoasă.
Bobul în special este consumat de mii de ani şi este un adevărat medicament.
Păcat că noi privim spre occident şi împrumutăm obiceiuri total nesănătoase...

miercuri, 12 mai 2010

Bame











Orientul este mare consumator de bame...Turcia, Grecia, lumea arabă...cultivă şi consumă bame în cantităţi industriale.
La noi sunt pe cale de dispariţie. Nu ştiu de ce nu mai ştim să mâncăm...nu mai văd bame, linte, bob, năut...nimic...mâncăm în schimb nişte chiftele congelate şi otrăvitoare prin fast-fooduri frumos pavoazate, însă care emit mirosuri maladive...
Oare mondializarea trebuie să însemne inclusiv otrăvirea oamenilor?!...piaţa asta aşazis democratică sau capitalistă, îndeamnă la consum, indiferent de cantitate sau calitate...
E păcat...e păcat că uităm ceea ce este bun, frumos...sau dacă vreţi - sănătos!
Hai să vedem cum fac turcii bamele...repede şi bine:
Cam 1/2 kg bame, 1 roşie coaptă şi măricică, 1 morcov, 1 ardei capia, 2 căţei de usturoi, sare după gust, măghiran şi pătrunjel uscate (merg şi verzi). Toate cele, mai puţin bamele, vor fi tăiate fin şi trase la tigaie cu puţin ulei de măsline. După ce se călesc binişor, adăugăm bamele şi o cană mare cu apă în care am adăugat 2 linguriţe de bulion. Le lăsăm la foc mic să fiarbă până scad binişor.
Atenţie! - bamele nu se amestecă...decât cel mult mişcând tigaia sau cratiţa. Sunt foarte fragile şi se împrăştie dacă le amestecăm.
Lângă bame, merg două frigărui făcute din carne de oaie tocată şi condimentată după gust (de preferat sare, piper, puţină verdeaţă şi boia iute). Frigăruile se stropesc cu puţin ulei de măsline şi se prăjesc la foc iute.
O mâncare săţioasă, gustoasă, simplă, pe care n-aş da-o pe nimic din comerţ...

marți, 11 mai 2010

Paris...mon amour...















Prolog: ... nu pot începe scurta prezentare fără a-mi exprima gratitudinea imensă "vis-a-vis" de minunatele cadouri primite de la "Monsieur Viorel Niţu" (Madagascar cum se mai intitulează dânsul...). După scurta sa şedere la Paris, a socotit de cuviinţă să procure, special pentru mine, o minunată carte de bucate pariziene, autentică şi simplă. Reţete scurte, concise, cu ingrediente la îndemâna oricui şi tradiţionale...fără prea multe fasoane ori înfumurări.
Normal că acum sunt dator măcar cu vreo două-trei feluri din această carte, însă aşaaaa...ca pentru testare, am ales ceva simplu şi rapid, să văd dacă ne putem baza pe conţinut!

După prolog:
Păi acum ce urmează?! - urmează o omletă pariziană.
După ce gust un "condiment" franţuzesc, roşu, sec şi parfumat, înşfac 3 ouă măricele, puţin unt pentru prăjeală, o mână de ciuperci tăiate fin, la fel nişte şunculiţă de porc slabă, caşcaval ementaler tăiat la fel de fin, un praf de sare şi unul de chimen. Toate ingredientele vin bătute împreună, uşor, iar apoi trase la tigaie în untul topit. Caşcavalul se rumeneşte, şunca sfârâie, ciupercile dau un parfum grozav, iar omleta se întoarce uşurel pe cealaltă parte după câteva minuţele...totul la foc mic...
Înainte de a scoate omleta, trebuie stropită fugar cu câteva picături de oţet din vin alb...aşa fac şi eu...dar habar nu am de ce...da' dacă aşa zice franţuzu'...e musai!
Aşezăm uşurel pe o farfurie curată, tăiem 2-3 felii de franzelă proaspătă cu coajă crocantă, mai turnăm în pahar puţin "condiment" roşu...şi gustăm...doar gustăm...că mâncarea e fudulie...
Restu'... îl cunoaşteţi!