Boeuf Bourguignon

Mă gândeam să închei acest an într-o notă ceva mai optimistă şi să prezint o reţetă "de fandoseală" care ar merge la "chiolhanul" dintre ani...
Până să iau foarte în serios treaba cu bucătăria, socoteam gastronomia franţuzească ca fiind ceva desuet, pompos, fără cap şi fără coadă...dar mai ales fără substanţă! Greşeam...în fapt, de vină sunt aşazisele restaurante care "se dau" cu specific franţuzesc, dar care n-au nicio legătură cu bucătăria autentică a Franţei...şi, din păcate...e plin pe la noi de aşa ceva...
Tocmai de aceea, nu întâmplător am ales pentru această zi "un mare clasic" al meleagurilor franţuzite...adică vita Bourguignon.
E o reţetă precum o poezie, precum o pictură încărcată (dar renascentistă), iar logica elementelor este lesne înţeleasă de oricine a ţinut în mână paleta cu guaşe ori a avut în faţă un şevalet pe care a trebuit să aştearnă imagini...sunt culori de bază, sunt nuanţe multe, sunt umbre şi lumini discrete...însă rezultatul încântă privitorul până la extaz!
Carne de viţel, moale, de vreo două-trei feluri dacă se poate, kaizer de porc uşor afumat, sare, cimbru, dafin, o căpăţână de usturoi, o ceapă mărişoară, o grămăjoară de cepe franţuzeşti (haşme ori şalote li se spune), o grămăjoară de ciuperci proapsete (champignon), unt, făină, câţiva hribi uscaţi, ulei de măsline, 1 litru de vin roşu (cabernet), puţin vin alb şi câteva legume ce vor ţine loc de garnitură.
Carnea se taie cubuleţe şi se dă la marinat împreună cu jumătate din vinul roşu, la rece, măcar o oră!
Tăiem ceapa şi usturoiul, curăţăm şalotele, tăiem kaizerul şi ciupercuţele şi începem pictura!
Dăm spre călire în ulei de măsline ceapa împreună cu usturoiul şi condimentele, iar când încep să se rumenească, le stingem cu vinul roşu rămas şi le lăsăm să fiarbă la foc mic.
Separat, în unt şi puţin ulei de măsline, rumenim kaizerul şi şalotele, iar apoi le adăugăm peste cele care fierb deja în vin. Aruncăm şi câţiva hribi uscaţi (dacă avem) şi lăsăm la foc cât se poate de mic.
Scoatem carnea din marinată, o uscăm cu ajutorul şervetelor, o dăm prin făină şi o rumenim în ulei, apoi o adăugăm la fiertură...totul la foc mic! (La nevoie putem adăuga şi apă fierbinte la fiert, dacă scade prea mult...)
Peste vreo oră, călim ciupercile, le stingem cu un păhărel de vin alb, iar apoi le adăugăm şi pe acestea la fiert. Băgăm la cuptor şi lăsăm încă o oră şi jumătate.
Drept garnitură, avem "buchetieră" de legume (deh...ăştia sunt termenii de specialitate), adică ceva legume congelate (ce ne place) trase în ulei de măsline ajutat cu ceva usturoi pentru un gust savuros...nu ardeţi usturoiul că o să vă chinuie stomacul...!
E mâncare bună, elaborată, muncită, deosebită şi clar pentru sărbătoare!
...
Indiferent de cele ce aveţi pe masă între ani, eu vă doresc tuturor să fiţi sănătoşi, să vedeţi materializate în anul care vine măcar câteva din speranţele voastre şi să aveţi încredere într-o lume mai bună, mai dreaptă şi mai umană!
La Mulţi Ani!

Sărbători fericite

E atâta vânzoleală în perioada asta...prea puţin timp să-i vezi pe cei dragi...prea puţin timp pentru noi înşine şi una peste alta mai e şi de muncă...
Dai o fugă pe la prieteni, pe la părinţi, pe la naşi,... frumos ar fi fost să fie o masă mare, unde să ne fi adunat toţi, să fi stat împreună, să povestim, să gândim la anul care e pe sfârşite şi să formulăm speranţe vizavi de cel care vine...
Oriunde mergem se întind mese, se bea vin bun de ţară, fiecare îţi pune în farfurie ce are el mai bun şi suntem într-o stare de ameţeală permanentă de la atâtea licori şi atâta mâncare mistuită grabnic...
Nu cred că pot spune ceva în plus (faţă de tot ce s-a spus până acum) când vine vorba de masa de sărbătoare: piftii, cârnaţi, tobă, şoric, brânzeturi, caltaboş, lebăr, murături, salăţi de boeuf, sarmale, fripturi, cozonaci...pe alocuri fructe şi nu în ultimul rând vinuri de strugure dulce, tocmai trase din butoaie umplute chiar în acest an. Loc să ai - să bagi...!
E Crăciun şi parcă sunt acelaşi - nici mai bun, nici mai darnic...sunt acelaşi eu, cu aceleaşi dorinţe de mai bine, cu aceleaşi dureri în suflet, cu acelaşi zâmbet şi aceleaşi lacrimi...poate doar puţin mai melancolic zilele astea...şi sigur cu ceva mai multă speranţă în suflet!
Vreau să aveţi sărbători frumoase, linişte, pe cei dragi aproape...şi cu puţin noroc...dragostea pe care o meritaţi!
Să deie Ăl de sus să ne mai vie puţină minte, să ne cuminţim şi să ne respectăm...în primul rând pe noi înşine şi apoi pe toţi cei din jurul nostru!
Vă mulţumesc pentru favoarea ce-mi faceţi citind cele câteva rânduri pe care le aştern aici din când în când şi sper să pot avea puterea de a vă încânta şi pe mai departe!
La Mulţi Ani!...al vostru Florian ;-))

Spanakopita

...ce mă mai păcăleau ai mei când eram mic cu spanacu'...dă-i cu Popeye Marinarul în sus, Popeye în jos,..., încet încet am început să prind gustul spanacului, iar azi mi se pare cea mai delicioasă salată verde,...,iar plăcinta cu spanac se află undeva spre vârful piramidei poftelor mele...
În principiu, este una dintre plăcintele simple, uşor de făcut, tradiţionale pe meleagurile Eladei şi unde mai puneţi că e şi sănătoasă!!!
Foi de plăcintă ne trebuie doar 5 bucăţi, ulei de măsline ca să ungem aceste foi, 500 grame spanac opărit, 200 grame Feta (neapărat din lapte de oaie şi capră...pentru că aia e Feta adevărată...), 2 ouă, 2 legături de ceapă verde sau 1 ceapă mare, 1 legătură de pătrunjel, sare, oreagano, nucşoară...din aceste condimente câte "un praf". Pentru servit avem şi puţin iaurt din lapte de oaie şi pentru "vitamina C" alăturăm câteva coacăze.
Ceapa se taie măricel, brânza se sfărâmă cu mâna, şi toate acestea plus ouăle, pătrunjelul şi condimentele se amestecă uşor să nu se sfărâme rău.
Aşezăm foile de plăcintă una câte una, în unghiuri diferite, ungându-le cu ulei de măsline pe fiecare în parte. Adăugăm umplutura şi apoi acoperim cu foile ce rămân pe dinafara formei de tartă. Ungem iar pe deasupra cu ulei de măsline şi dăm la cuptor, la foc potolit, până se rumeneşte frumos. Miroase grozav, pentru că ceapa împreună cu brânza şi cu spanacul leagă frumos şi se completează.
Mie unul de la atâtea plăcinte mi-a crescut burdihanul şi mai puţin muşchii...dar de dragul copiilor merită să faceţi aşa o plăcintă! ;-)

Cină exotică

Un piculeţ de joacă...un piculeţ de fiţă şi un piculeţ de imaginaţie...lucruri comune, mai mult sau mai puţin cunoscute, alăturate, combinate, întreprătrunse...
Când îmi vin dracii, uit de locurile în care m-am născut, uit cărui popor aparţin, uit în ce tradiţii m-am format ca om şi evadez culinar spre tărâmuri mai interesante şi mai primitoare...
Oricine poate crea un mic univers în care să simtă gustul altor tărâmuri, gustul altor culturi...sau dacă vreţi oricine poate zămisli o lume paralelă prin intermediul gustului...cam asta ar fi bucătăria fusion.
Câteva felii de prosciuto afumat binişor, câţiva ficăţei de pui, câteva fire de sparanghel proaspăt, unt, sare, piper, limetă, usutroi, vin alb, ulei de măsline, oţet balsamic, parmezan ras şi nu în ultimul rând - două fructe fabuloase, dulci, cu iz de mere coapte şi prune olteneşti, aşanumitele kaki, cunoscute şi sub numele de persimmon sau mărul orientului.
Ecuaţia este simplă...sparanghelul se taie în bucăţi mari, se trage la tigaie în unt cu usturoi şi zeamă unei jumătăţi de limetă (lime sau lămâie verde) şi se dă deoparte.
Ficăţeii de pui se rulează în felii de prosciuto (sau bacon), se prind cu scobitori să stea locului, se dau la cuptor împreună cu puţin ulei de măsline, sare, piper şi vin alb şi se lasă până se rumenesc.
Urmează fructele "kaki" trase în unt, stropite cu oţet balsamic şi lăsate la foc până încep să caramelizeze.
Toate vin pe platou fierbinţi, presărate cu parmezan şi servite împreună cu un pahar mare de vin alb şi sec.
E mâncare ciudată, aromată, exotică şi minunată. De multe ori, pentru a supravieţui, e bine să o iei razna...