Calzone

O povestioară cu cârnăciori...aşa cum era "3 grăsani", aşa avem şi noi 3 feluri de cârnăciori, care mai de care mai grăsuţi sau mai condimentaţi.
Ziua a început tare prost pentru ei - Bucătarul cel Mare şi Grozav a plecat să târguiască cele trebuincioase pentru o Calzone minunată. I-au căzut ochii pe ardei roşii şi verzi, pe niţică ceapă, pe un nemaipomenit sos de roşii cu măsline, pe un borcănel plin ochi cu măslinuţe umplute cu migdale şi pe o bucată faină de mozzarella pufoasă şi moale precum îngheţata în soarele verii. Toate celelalte au venit de la sine...un praf de sare, unul de oregano, unul de busuioc şi o boare cuminte de piper alb atotstrănutător!
Când toate cele erau frumos târguite şi aşezate cuminţi în cuşniţa Preagrozavului Bucătar, ghinionul a făcut ca acesta să zărească ascunşi printre multe alte mizilicuri...câţiva cârnăciori...rotofei, gustoşi, parfumaţi şi afumaţi - gata oricând de puţină rumeneală în tigaia garnisită cu ulei de măsline şi de sfârâială dimpreună cu legumele frumos colorate.
Dacă tot fu atât de crud Bucătarul cel Grozav, se gândi să facă totuşi un blat frumos din făină integrală (lucru nemaivăzut în vremile acelea) şi îl întinse frumos, după care îl alintă cu puţin sos de roşii, aşternu peste el rumenitura de cârnăciori cu legume, puse la odihnă şi câteva măslinuţe, iar pe deasupra veniră drept plapumă uşoară câteva felioare de mozzarella albă şi dulce.
Toate cele se închiseră precum într-o poveste, acoperite fiind de aluat, frumos împletit pe margini şi alintat cu furculiţa...ca nu cumva cât or sta la cuptor, să le vină vreo idee de a ieşi din ascunzătoare.
S-au copt frumos, s-au topit, au umplut bucătăriile cu miresme greu de imaginat şi într-un final, au potolit foamea groaznică a Bucătarului cel Grozav!
Doamne fereşte de mânia unui asemenea Căpcăun!