Dolce Divino

Mai întâi, vreau a-mi cere iertare bunilor mei cititori, pentru nesăbuinţa mea de a face o asemnea încercare de a păcăli divinitatea şi de a gusta din lucruri ce sunt, poate, demne numai de zeităţi...
M-am gândit mult...mult de tot, înainte de a mă înjuga la aşa o caznă, înainte de a îndrăzni să gândesc o asemenea desfătare ce-i menită să apropie omul de absolut.
Mă mistuie multe pasiuni, multe dorinţi ascunse şi perfide, însă cel mai mult mă mistuie "Nutella". Am mâncat crema asta minunată întinsă pe pâine, întinsă pe lipii calde, în clătite, în gogoşi, cu linguriţa, cu furculiţa, cu cuţitul...nu mai ştiu cum să abuzez de gustul fin şi catifelat al acestei minuni în care îşi varsă sufletul boabele de cacao, alunele de pădure, laptele şi untul de cacao.
Am chibzuit şi am hotărât să fac ceva pe cont propriu...o chintesenţă a plăcerilor şi a viciilor, un amestec de bucătărie mediteraneană, cu supleţea acestei nobile creme şi cu pofta nestăvilită a românului veşnic nesătul!
I-auziţi acilea...Ravioli cu Nutella, scorţişoară şi parmezan...
E simplu, e decent, e un fel menit să sature, să încânte, să stârnească şi să potolească. Atunci când mănânci aşa ceva eşti mistuit precum vei fi fost mistuit într-o noapte de dragoste alături de o femeie dulce, parfumată şi obraznică...
Puţină făină curată, vreo 2-3 ouă, un praf de sare şi o linguriţă de scorţişoară - astea vin de se amestecă pentru un aluat tare, numai bun de întins în foi şi de decupat forme pe care le ungem cu ou bătut şi care vor închide în ele, în mare taină, câte o fărâmă de minune ciocolatie...
Fierbem apă curată, cu un praf de sare şi cu scorţişoară...aruncăm pastele şi le fierbem la foc mic timp de 20 de minute. Le scurgem de apă şi le tăvălim apoi prin unt topit ca să prindă o haină de catifea, iar apoi le dăm o zburătură de parmezan pentru un parfum discret şi pentru rupere de ritm.
Câteodată zeii sunt milostivi şi ne iartă, ne ajută sau ne dau câte o fărâmă din viaţa lor spre a o degusta...spre a înţelege diferenţa dintre divin şi comun, dintre obişnuit şi fantastic...dintre viaţa de zi cu zi şi viaţa eternă...
Oricât aş căuta, nu am putere să exprim senzaţia...nu pot să descriu plăcerea...e peste înţelegerea mea...e doar o bănuială sau o intuire a divinului în bucătărie...