Prăjitură cu prune

Se coc prunele...ce mai bogăţie!
Prin Olt pe la mine, pruna e element de bază al existenţei rurale. Toate alea se învârt în jurul prunilor...nu e familie să nu aibă acolo măcar 40-50 de pruni. Dacă încerci să-i mobilizezi la muncă, cam greu, însă când vine vorba de pruni - sunt gata la orice oră de orice sacrificiu...săpat, udat, stropit, cules...şi tot aşa...
Pe mine unul, mă doare enorm faptul că oltenii mei nu văd decât ţuica drept finalitate a prunei. Îmi aduc aminte cu drag de prunele afumate ori zaharisite ce se făceau odată...ori de magiunul bunicilor (ori povirlă cum i se mai spune), de compoturi şi chiar de mâncarea cu prune.
Acum, vântur cărţile de bucate şi găsesc reţete uimitor de simple şi de minunate...la vecini...la unguri...
De acolo şi tarta asta de o făcui, că mă gândeam ce Dumnezeu să fac cu atâtea prune.
E o joacă...
Amestecăm 100 de grame de nucă pisată cu 1 linguriţă cu scorţişoară, cu vreo 6-7 linguri de zahăr pudră şi cu 20-25 de prune măricele, tăiate cubuleţe (bineînţeles fără sâmburi...mă umflă râsul că îmi venea să zic dezosate...tot la carne mi-e gândul...).
După ce facem acest amestec, trecem la un aluat simplu, din 100 grame de unt, 2 ouă, 6 linguri de zahăr pudră, un praf de sare şi făină la frământat până ce obţinem un aluat uşor de întins cu sucitorul (sau făcăleţul...cum vă sună mai bine...).
Un sfert din cocă o punem deoparte pentru grilaj (decorul de pe deasupra), iar cu restul întindem o foaie potrivită pentru tava pe care o avem (cel mai bine gen tartă).
Întinem aluatul, punem amestecul cu prune, din altă foaie tăiem fâşii pentru grilaj şi decorăm frumos...fluturii sunt opţionali!
Coacem la cuptor timp de 45-50 de minute, la foc potrivit, cu grijă să nu se ardă.
Aluatul este fraged, prunele dulci şi aromate, parfumate de scorţişoară, iar pofta e enormă.
Acum văd şi eu o menire clară a prunelor!