Bucătăria lui Florian






Orice gurmand intră în bucătărie la fel cum orice credincios intră în templu...cu pioşenie, nesăţios şi cu speranţă. Aş vrea ca bucătăria mea să fie un templu pentru orice suflet neostoit şi pentru orice pântec nesătul!

luni, 7 februarie 2011

Mâncare cu drag...


























Azi nu vă vorbesc despre reţete, despre ingrediente sau despre gusturi. Azi vreau să vorbesc despre dragostea pentru bucătărie, despre plăcerea de a face mâncare şi despre împlinirea oricărui bucătar atunci când vede că bucatele sale sunt apreciate şi aduc un zâmbet de satisfacţie.
Un bucătar trăieşte pentru plăcerea altora, de cele mai multe ori aduce mulţumire şi stare de bine şi se simte el însuşi împlinit...ca după un act caritabil...
Natura noastră umană este în permanenţă stigmatizată de nevoile noastre normale, iar dacă mâncatul constituie o condiţie a supravieţuirii...atunci merită să faci din asta o pasiune, o artă şi o preocupare!
A trebuit să concep nişte platouri simple, pentru un eveniment deosebit, platorui reci şi cât mai naturale.
Eu unul prefer întotdeauna mâncarea caldă, pentru că aromele sunt mai intense, gustul mai pregnant şi satisfacţia mai puternică. O farfurie cu mâncare caldă se aseamană cu un tablou proaspăt pictat, cu culori vii şi cu miros de prospeţime. Pâinea caldă este mai bună, ceaiul cald este mai bun...nu mai vorbesc de un desert sau o ciocolată caldă...
Dar ne mai şi adaptăm cerinţelor şi atunci eu cad pe gânduri...ce anume mi-ar plăcea mie să văd pe un platou rece la ora 9 dimineaţa?!
Ideile îmi vin una câte una şi mă apuc de treabă. Încep cu câţiva cozonăcei greceşti, parfumaţi cu cardamon, mastică şi mahlepi, umpluţi cu fructe confiate şi stafide, iar apoi presăraţi cu susan. Merge...
La fel de bine ar merge şi câteva chifteluţe din carne tocată amestec, cu ceapă, usturoi, ouă, condimente şi apoi tăvălite tot prin susan.
Dau drumul unei rulade din piept de pui tocat, umplută cu măsline verzi, cu ciupercuţe, cu caşcval afumat, cu ouă şi cu mărar mult...
După niţică chibzuinţă, trag la ulei câteva bucăţele de pui shanghai, tăvălite prin amidon şi prin aluat cu amidon, muştar, sos de soia şi mărar.
Şi ca să fie de ajuns...fac şi nişte ouă umplute...umplute cu ficăţel de gâscă, frecat cu gălbenuş, cu muştar fin şi cu sare şi piper.
Pfui...e migăleală multă, e muncă multă şi miroase teribil! Parcă aş mânca şi eu din ele, dar de atâta stat cu nasul în bucătărie...nu pot!
Le bag la frigider peste noapte, dimineaţa mă trezesc devreme, le aşez frumos pe platouri cu frunze de salată chinezească şi plec către "eveniment". Până să termin cu aşezatul gust din toate şi mă umflu ca cimpoiul!...
Da...e bine...e bun...o să le placă...(îmi zic în sinea mea şi mă frec satisfăcut pe burtă...).
Şi aşa a fost...le-a plăcut, iar eu, ca de fiecare dată, mi-am făcut datoria faţă de mine...că asta e important...fac în primul rând pentru mine şi apoi pentru toţi ceilalţi!...

4 comentarii:

  1. Asa da festin! Este bun la orice ora...:-)).

    RăspundețiȘtergere
  2. Bravo tati! Frumos, ca de fiecare data. Auzi? Maine dimineata ce faci, ca ma gandeam sa trec pe la tine!

    RăspundețiȘtergere
  3. :-)) ... te aştept să facem nişte platouri...dacă n-ai ce face...!

    RăspundețiȘtergere