Muşchiuleţ a la Florian

Am fel de fel de stări, care mai de care mai ciudate, alternează tristeţea cu bucuria, oboseala cu agitaţia...simt că vine primăvara...dar vine greu...greu de tot.
Îmi este drag acest blog, care descoperă către ochii cititorilor puţintel din sufletul meu, din dorinţele mele şi din sensibilităţile mele.
Aştept să se îndrepte vremea, aştept să fie niţeluş mai cald şi aştept enorm să văd lalelele înflorite, florile mele de suflet.
Până atunci, servim azi un muşchiuleţ de porc mai interesant!
Nu ştiu cum să îl numesc, doar pot să spun că e un fel gustos, de fiţă şi uşor de făcut.
Pentru 2 persoane flămânde, avem nevoie de 500 de grame de muşchiuleţ, ulei de măsline, vreo 3 linguri de oţet balsamic, 3 linguriţe de sos de soia, sare după gust, 1 linguriţă rasă cu seminţe de chimen, 50 de grame de coniac (peste 35 de grade), 4 linguri de parmezan ras, vreo 2 mâini de rucola (merge şi salată verde tăiată fin) şi câţiva cartofi prăjiţi pentru completare.
Prăjim cartofii (pentru 2 persoane) şi îi lăsăm la cald.
Rumenim carnea tăiată fin, în ulei de măsline, adăugăm apoi sos de soia şi lăsăm să scadă binişor, apoi adăugăm coniacul şi îl aprindem cu o sursă de foc (flambăm carnea), iar după ce se stinge, scoatem carnea din tigaie. În uleiul rămas, călim câteva clipe seminţele de chimen, adăugăm oţetul balsamic, şi după vreo 15 secunde oprim focul. Peste acest amestec adăugăm frunzele de rucola şi amestecăm încetişor.
Aşezăm carnea frumos pe un pat de rucola, presărăm parmezan ras, înconjurăm cu cartofi prăjiţi şi servim cald.
E un preparat fin, de efect, iar gustul este uimitor. Chimenul în amestec cu frunzele de rucola şi cu dressingul astfel creat dă o notă exotică, iar carnea este fragedă şi parfumată datorită coniacului.
Nu vă fie teamă şi încercaţi chestioara asta...nu e deloc complicat...