Bucătăria lui Florian






Orice gurmand intră în bucătărie la fel cum orice credincios intră în templu...cu pioşenie, nesăţios şi cu speranţă. Aş vrea ca bucătăria mea să fie un templu pentru orice suflet neostoit şi pentru orice pântec nesătul!

joi, 12 ianuarie 2012

Manitaropita (Plăcintă cu ciuperci)
















Prin Balcani se mănâncă bine, iar cine mai ţine tradiţia are parte de experienţe culinare deosebite. Urăsc plăcintele din comerţ, umflate, păcălite, îmbibate cu stimulatori de gust şi vândute drept produse tradiţionale...n-au nici cea mai mică legătură cu adevăratele plăcinte - olteneşti, moldoveneşti, bulgăreşti ori greceşti.
Eu iubesc ciupercile...în special hribii (sau mânătărcile cum li se mai spune). Paradoxal, sunt extrem de scumpe la piaţă, iar la noi în nordul Oltului, o plimbare prin pădure de vreo două ore te poate ferici cu o pungă plină de mânătărci...gratis!
Dacă tot îmi prisoseau, m-am gândit să fac o plăcintă aşa cum fac grecii, umplută cu ciuperci, cu feta grasă de capră şi oaie, cu ceapă verde (era mai bună cu praz dar nu am găsit), cu sare, piper, ulei de măsline, ouă bătute cu smântână şi un praf de oregano.
Nu mai spun nimic despre cantităţi, pentru că o plăcintă bună iese atunci când o faci cu sufletul şi nu neapărat cu mintea. Avem tăvi mai mari sau mai mici, avem guri mai multe sau mai puţine de hrănit...le potrivim pe toate din ochi şi după speranţă...
Ciupercile vin tăiate mic (eu am pus mânătărci şi champignon brune). Călim în puţin ulei de măsline ceapa tocată fin, după care adăugăm ciupercile şi le lăsăm la foc până se topesc frumos şi se evaporă toată apa pe care o lasă.
Ouăle vin bătute bine cu sare, piper, oregano şi smântână.
După ce se răcoreşte amestecul de ciuperci, amestecăm compoziţia împreună cu brânza sfărâmată şi cu ouăle bătute.
Aşternem într-o tavă foi de plăcintă, pe care le ungem cu ulei de măsline, 4 foi jos, apoi puţină compoziţie, iar o foaie, iar compoziţie şi repetăm până se termină ciupercile, iar sus din nou punem 4 foi - la fel unse bine cu ulei de măsline.
Plăcinta stă la cuptor cam o oră, la foc potrivit (180 de grade) şi se serveşte caldă, cu iaurt gras sau cu smântână.
Nu e un preparat pretenţios, nu e spectaculos, însă gustul întrece unele din cele mai rafinate compoziţii culinare occidentale.
Simplu şi bun!

4 comentarii:

  1. Si la noi in Bucovina sunt la mare pret prinplacinte sau tocanite hribii. Cum pe aici prin padure (cand ma duc la pescuit)nu se prea mai gasesc pe langa Bucuresti, cand am gast i-am uscat buretii. Numai ca la placinte, chiar hidratati nu merg, o sa fac cu champignon brune si un pachet din cele congelate (mix). Am si praz!!! Felicitari pentru idee si bine ai revenit pe blog.

    RăspundețiȘtergere
  2. Bine v-am regăsit! Spor la treabă!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ador ciupercile de padure.De obicei pun la congelator pentru iarna,hribi,galbiori,vinetele si ghebe.In toamna nu am gasit din cauza secetei,nu s-au facut.O sa pregatesc si eu placinta dar cu ciuperci champignon.Arata foarte bine!

    RăspundețiȘtergere
  4. Delicioasa placinta! As manca o tava intreaga, asa mult imi plac ciupercile.

    RăspundețiȘtergere