Bucătăria lui Florian






Orice gurmand intră în bucătărie la fel cum orice credincios intră în templu...cu pioşenie, nesăţios şi cu speranţă. Aş vrea ca bucătăria mea să fie un templu pentru orice suflet neostoit şi pentru orice pântec nesătul!

miercuri, 20 octombrie 2010

Musaca pescărească





















Aţi simţit vreodată fiorul nerăbdării atunci când peştele nu vrea să muşte momeala?! Vi s-a întâmplat să uitaţi de voi, de timp, de tot ce vă înconjoară, din pricina ambiţiei de a prinde peştele ce dă târcoale plutei, încearcă şiret momeala şi de cele mai multe ori o şi înhaţă lăsându-ne cu acul gol şi cu buza umflată?! Aţi stat vreodată nemişcaţi, tăcuţi, concentraţi şi încordaţi, ore la rând...tot aşteptând "monstrul" care nu se învredniceşte să se lase prins?!
Pescuitul ăsta e un microb care se ia lesne...probabil ţine şi de natura noastră incipientă...ne-am format iniţial ca vânători şi pescari...mai târziu cultivatori sau...bucătari...
Dedic această reţetă tuturor celor care îşi macină nervii, cu folos sau fără, pe marginea bălţilor, în arşiţă, în ploaie, în frig, pe zi sau noapte...
Musaca a mâncat totată lumea, dar o musaca cu peşte...mai rar...
E masă mare...pentru musafiri...vreo 2 kilograme de cartofi, 1 kilogram şi jumătate de fileuri de peşte (orice peşte fără oase), 1 ceapă mică tocată fin, 3 grăunţe de usturoi tocate şi acelea, sare, piper, cimbru, o cană cu parmezan ras (sau un caşcaval sărat şi tare), vreo 2-3 linguri de bulion, 2 gălbenuşuri, ulei, vin roşu şi olecuţă de "delikat" cum îi spunem noi...
Tăiem cartofii pentru piureu, iar la fiert în apă punem şi delikatul...2-3 linguriţe...După ce fierb bine cartofii, facem piureul cu puţin ulei, jumătate din cantitatea de parmezan şi gălbenuşurile...ca să fie pufos şi plăcut ochiului.
Peştele îl dăm prin maşina de tocat, îl punem la călit în ulei de măsline, împreună cu ceapa şi usturoiul, dăm peste el şi mirodeniile, iar când începe şi rumeneşte, îl stingem cu un păhărel de vin roşu. Spre sfârşit vine şi bulionul de le leagă frumos şi aspectuos.
Punem într-o tavă jumătate din piureu, puţin parmezan, tot peştele, apoi din nou piureu şi tot restul de parmezan. Trebuşoara asta stă la cuptor până dă de miroase bine, se aureşte şi ne leşină prin bucătării...
E bună rău...şi se însoţeşte de minune cu niscaiva ardeiaş copt, iar dacă aveţi foame mare...luaţi pe lângă şi un colţ de pâine caldă şi rumenă.
Să aveţi fir întins!