Pui cu usturoi şi pastă de măsline

Să ştiţi că m-am cam supărat şi m-am cam bosumflat de când cu zvonul acela cu usturoiul...asemenea tâmpenie mai rar...şi nu m-ar mira să fie adevărat, că la prostia din ziua de azi...nu mă mai miră nimic!...interzicerea usturoiului, a mentei şi a ceaiurilor naturale...deziderate ale unor oameni defecţi...
Cine are probleme cu usturoiul...are probleme cu mine!
Nu m-ar surprinde să ajungem prin canale pe la gară cu aurolacii...ei să prizeze aurolac, iar noi ceilalţi...niţel praf de usturoi de contrabandă...
Chiar sper să nu ajungem să tragem pe nas liniuţe de usturoi, să facem jointuri cu rostopască şi să ascundem prin bocanci bile cu sunătoare...
Aşa că...de nervi...am tras repede la cuptor un puişor gras şi plin de calorii, în mult unt, cu muuuult usturoi, cu oregano, cu lămâie, cu pastă de măsline, niţică sare şi vin alb...cât le mai avem...că cine ştie...poate ne aşteaptă vremuri minunate cu senvişuri cu chipşi, garnituri de croissante din comerţ, sucuri galbene din "extracte naturale" şi ca desert - plăcinte cu fructe de pădure crescute în laboratoare occidentale, în ţări care nu au nici măcar păduri...
Ca să nu fie cu supărare, fac şi un piureu de cartofi, îmbogăţit cu unt şi înnobilat cu lapte...ca să fie cât mai pufotifelat! :-))))
Hai că sunt nervos şi scriu prostii...sper ca aceste zvonuri să rămână la stadiul de zvon, iar usturoiul să-şi păstreze poziţia câştigată pe drept în cadrul piramidei trofice...adică "vârful" acesteia!

Curcan marinat

E la modă acum carnea de curcan...un fel de pui ceva mai elaborat, mai tras de fiare şi mai anabolizat...
Cică ar fi de regim şi fără colesterol, iar după unii mult mai gustos decât puiul...
Eu mă abţin, îl gătesc, îl halesc...dar nu văd niciun miracol...parcă e o poveste pe care am mai auzit-o undeva...
Am reţineri puternice încă de când eram copil, că nu puteam niciodată la ţară să mănânc curcan...era tare, aţos şi cu un gust greoi. Pieptul care este inexplicabil de scump, este fad şi dacă e de crescătorie este foarte periculos!
Îmi calc totuşi pe inimă, cumpăr o pulpă dezosată de vreo 600 de grame, o tai felii şi o pun la marinat...cu sare, boia dulce, cimbrişor, puţin muştar, usturoi şi zeamă de portocală - apoi la rece câteva ore!
Ca să pot să mă bucur de minunăţie, trag repede în unt mult la tigaie un risotto cu ciupercuţe, cu ceapă şi cu vin alb...ca la mama lui.
Carnea de curcan se dă pe grătar, se rumeneşte frumuşel şi miroase binişor...dă impresia că ar ieşi mult mai fain pe cărbuni!...poate ăsta ar fi un secret.
Aşez frumos orezul, câteva roşioare uscate, cărniţa...şi mă ocup de ele.
Nu e rău...e chiar bunicel...e fraged şi gustos...merge!
Dar, dacă vreţi să-mi faceţi o bucurie, daţi-mi o tavă plină cu aripi de pui fripte şi cu o stacană plină cu mujdei cât mai iute...aia mâncare!!!

Ardei a la Florian

Am găsit ardei gras...dar nu orice fel...mare...mare ca la americani...modificat genetic, îngrăşat chimic, umflat artificial...şi totuşi bun! 4 ardei - mai mult de un kilogram!
Ce naiba să le fac?!...păi îi umplu...îi umplu cu de toate şi îi mănânc de ciudă...
Vreo 600 de grame de piept de pui tocat, un pumn de orez, o ceapă, 3 căţei de usturoi, sare, oregano, chimen, ulei de măsline, roşii în suc propriu, 2 ouă, un pumn de mozzarella, unul de parmezan şi, bineînţeles, cei 4 ardei...
Toc ceapa şi usturoiul şi le călesc numai puţin în ulei de măsline, adaug pieptul de pui şi condimentele, când începe să rumenească pun şi orezul vreo 2 minute, apoi roşiile şi le las să fiarbă bine până scad niţel.
Aranjez frumos ardeii într-o cratiţă care poate să-i cuprindă! Pun o cană cu apă, puţină sare şi ulei în cratiţă, ardeii îi umplu cu amestecul de mai sus şi le pun un capac generos din caşcavalurile rase amestecate cu ouă.
Stau la cuptor vreme de mai bine de un ceas, la foc potolit, acoperiţi, iar spre final luăm capacul să rumenească frumos mozzarella şi parmezanul de deasupra.
Ce să spun...asemenea porţie de ardei umplut...unul pentru două persoane...mai rar!