Eheeeiii...de multe ori când eram copil mâncam câte o ciorbiţă bună de gâscă sau pilăfior cu carne de gânsac...dar aveam o problemă, era cam tare delicatesa.
Ce să-i faci...pe la noi pe la ţară nu prea le avea mamaie cu marinatul cărnurilor şi nici cu fezandatul...
O gâsculiţă bună de ţară, ajunge mai mult ca sigur pentru o masă îmbelşugată. Piepţii şi copanele fac o friptură bună, iar restul merg fierte la oală...iese o ciorbă numai bună să te scoată din răceală!
Eu unul am scos frumos piepţii şi copanele şi le-am pus 24 de ore la marinat în sucul de la o lămâie şi o portocală, coaja rasă de la acestea, 3 căţei de usturoi pisat, o linguriţă de piper alb, două de sare şi una de praf de ghimbir, plus o lingură de sos de soia (dacă avem..dacă nu, mai punem o lingură de zahăr). Bucăţile noastre grăsuţe trebuie să şadă măcar 24 de ore la marinat la rece.
Când le pregătim, mai întâi le frigem la foc domol într-o tigaie...întotdeauna mai întâi cu pielea în jos, ca să păstreze aromele la interior şi să dea drumul grăsimii încet, pe măsură ce se rumenesc. După ce le frigem pe o parte şi pe alta (cam 7 minute pe fiecare parte), le aşezăm frumos într-o tavă (pe hârtie de copt dacă avem...dar nu e musai) şi le băgăm frumuşel la cuptor măcar o oră, la foc potrivit. O să se rumenească frumos şi o să lase în tavă multă grăsime...că aşa e carnea de gâscă, dar mai apoi vor fi atât de fragede...că s-or topi în gura mâncăilor!
Aşa bucate delicate, bag eu de seamă că merg binişor cu un piureu pufos şi untos de cartofiori, başca o salată bogată, alintată cu ulei, cu oţet şi niţică smântână.
* Mulţumiri deosebite domnişoarei Mari, ce s-a învrednicit să ne cadorisească cu aşa minunăţie de gâscă de la dumneai de la ţară!!! Rămânem profund îndatoraţi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu