Bucătăria lui Florian






Orice gurmand intră în bucătărie la fel cum orice credincios intră în templu...cu pioşenie, nesăţios şi cu speranţă. Aş vrea ca bucătăria mea să fie un templu pentru orice suflet neostoit şi pentru orice pântec nesătul!

duminică, 21 martie 2010

Mania grandorii



























Uneori sunt prea plin de mine, prea mândru, prea vanitos...am impresia că se învârt în jurul meu toate mirodeniile pământului, sunt sigur că toate frumoasele creaţii culinare ale lumii sunt menite să mă încânte numai pe mine şi să mi se supună cu sfinţenie oricând am poftă nebună să le sărut şi să le simt dulceaţa ori iuţeala...
Am avut un vis frumos...un vis parfumat şi exotic de prin părţile Marocului, multă vânzoleală, mult comerţ, zarvă şi târguri, băuturi fine prin Casablanca şi mâncăruri dulci prin Marrakech, fripturi în cuptoare îngropate şi lipite cu noroi prin satele berberilor...ce mai un vis d-alea frumoase, care nu ai vrea să se termine şi care te binedispun o zi întreagă...
Au marocanii o plăcintă care "trebuie" să fie încununarea oricărei mese de soi, este mândria fiecărei case şi este menită să încânte oaspeţii în zilele de sărbătoare. Această plăcintă parcă ar fi antreu, fel principal şi desert - este aşa zisa Pastilla, o minune gastronomică greu de imaginat, care închide în ea tradiţia şi istoria locurilor de mii de ani...
Eu am adaptat-o puţin realităţilor europene sau româneşti dacă vreţi...la origini era făcută cu carne de porumbel (lucru care pe mine mă revoltă), însă cu timpul s-a renunţat şi mai toată lumea face cu carne de pui. Există şi variante cu peşte, însă apărute mult mai târziu.
Noi punem mâna pe un piept de pui grăsuţ, nişte foi de plăcintă (cam 2 pachete), 200 grame de migdale, 6 ouă, 1 lămâie, 2 cepe, 150 grame de unt, zahăr pudră, sare, piper, scorţişoară, ghimbir, şofran şi măghiran sau pătrunjel uscat.
Plăcinta are 3 straturi, 3 umpluturi diferite. În jumătate din unt punem ceapa tocată la călit, împreună cu toate condimentele şi sarea, mai puţin măghiranul. După ce le călim puţin, punem bucăţile de piept de pui şi acoperim. Lăsăm totul la călit vreo zece minute, iar apoi adăugăm două căni de apă plus măghiranul şi lăsăm la fiert la foc mic vreo 30 de minute. Pieptul de pui se scoate şi se taie cubuleţe cât mai mici şi se amestecă cu vreo 3 linguri de zeamă (acesta reprezintă un strat al plăcintei). În zeama rămasă, spargem ouăle (oprim doar un gălbenuş separat din acestea) şi amestecăm. Lăsăm să fiarbă până scade total şi iese un fel de omletă aromată şi condimentată (ăsta ar fi al doilea strat). Facem un sirop din coaja de la o lămâie, 3 linguri de zahăr şi o cană cu apă fierbinte. Acest sirop va veni amestecat cu migdalele măcinate, cu două căni de zahăr pudră şi 2 linguriţe de scorţişoară (al treilea strat).
Întindem într-o tavă câteva foi pe care le ungem cu unt topit. Primul strat va fi oul, apoi iar foi, apoi carnea de pui, iar foi şi migdalele, iar la final 5-6 foi, unse mereu cu unt topit şi din când în când cu gălbenuş.
Stă la foc potolit în cuptor cam o oră sau până se rumeneşte. Se lasă să se răcorească, se pudrează cu zahăr şi cu scorţişoară.
Când muşti dintr-o asemnea minune, senzaţiile sunt uimitoare...trece pe sub nasul tău întregul Orient, toată Mediterana, tot praful deşertului şi căldurile toride ale dealurilor roşiatice ale Marocului. Este o plăcintă pentru suflete înalte!
Jos pălăria pentru o istorie a unui popor care a putut concepe aşa ceva!

6 comentarii:

  1. Valeu fratioareeee....de unde le scoti?!

    RăspundețiȘtergere
  2. Doamne, Dumnezeul meu cum este! Am avut privilegiul sa il gust chiar pe cel din fotografie. Cu multe lucruri m-a lasat fara cuvinte Maestrul, dar aici a intrecut orice masura! O imbinare atat de surprinzatoare de gusturi si arome, de texturi! Pur si simplu de nedescris!

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca mai zic, ce ne mai faci bun? :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Ooooo...este în plan o prăjiturică tradiţională de Paşte...bineînţeles din însorita Elladă!

    RăspundețiȘtergere
  5. Cata munca...n-am mai vazut asa ceva...
    Daca as avea bani, te-as inchiria in weekenduri!
    Esti comoara la casa omului!
    De ce nu incerci frate sa-ti faci un restaurant...pasiunea ta ar darama concurenta!

    RăspundețiȘtergere