Îngheţată coaptă

Când am văzut prima oară această reţetă, m-am gândit că nu m-aş încumeta la aşa ceva...
Dar cum viaţa este un şir de încercări, reuşite şi nereuşite, mi-am luat inima în dinţi şi, destul de neîncrezător, am vrut să văd ce este acest desert ciudat, obişnuit uneori în serile de Crăciun...pe alte meleaguri.
Principalul ingredient ar fi îngheţata...la o temperatură cât de joasă posibil...cel mai bine din congelatorul de acasă, temperatura fiind mult mai scăzută decât în cele speciale pentru îngheţată.
Mai avem nevoie de puţin pandişpan, chiar şi o felie de chec ar merge...apoi 2-3 ouă, câteva picături de zeamă de lămâie şi zahăr pentru a face o spumă ca pentru bezele.
O cană de zahăr plus o jumătate de pahar de apă, le punem pe foc şi facem un sirop din zahăr. Când zahărul fierbe şi începe să se coloreze, înseamnă că s-a evaporat apa şi este gata. Între timp, batem albuşurile spumă împreună cu câteva picături de lămâie (bezele italieneşti) şi apoi adăugăm foarte încet...(picurăm)...zahărul topit. Obţinem o spumă sidefată, densă, numai bună pentru bezea.
Tăiem pandişpanul, îl punem într-o tavă şi aşezăm peste el îngheţata. Ornăm rapid cu ajutorul unui şpriţ şi acoperim cu bezea toată îngheţata. Trebuşoara asta stă 2-3 minute în cuptorul încins la maximum (dacă nu aveţi un cuptor puternic, nu încercaţi reţeta asta...).
Bezeaua începe să se caramelizeze şi atunci scoatem prăjiturica din cuptor. O aşezăm pe farfurie şi o servim repede, căci timpul pentru ea este destul de scurt...
Blat fierbinte, îngheţată rece şi bezea caramelizată - aburindă. O experienţă exotică!