Paella...a la Florian

Aud ritmuri spaniole, simt adierea Mediteranei şi îmi umblă pe la nări parfum de peşte şi de cîrnăciori. În dulcele pas al tangoului, mă apuc repejor să fac o Paella după poftele mele şi după priceperea mea. Ador mâncărurile astea pe la care poţi face fel de fel de "acte adiţionale" şi nu sunt bătute în cuie contractual. O Paella care se respectă are parfum de cârnaţi, gust de peşte şi aspect gălbui de şofran. Legume după plac, orez cu bob grăsuţ, ceapă şi usturoi, sare, măghiran, curry, lămâie, pastă de ardei iute şi ulei de măsline, başca niscaiva apă fierbinte de fiertură. Când găteşti un asemenea fel trebuie să fii înfometat, să pui ingrediente "din ochi" şi după gust. Trebuie să te îndemni cu un pahar de vin roşu şi să ai oapseţi la masă...că nu poţi savura de unul singur asemenea minunăţie.
Călim ceapa şi usturoiul tocate măricel, adăugăm cîrnăciorii tăiaţi şi ei bucăţele (cârnat proaspăt şi nu afumat), apoi legumele şi condimentele, iar după ce se călesc toate binişor adăugăm la călitură şi orezul (un pahar în cazul meu). Turnăm apoi apă fierbinte (5 părţi de apă la o parte de orez) şi lăsăm să fiarbă binişor. Adăugăm o linguriţă de pastă de ardei iute, câteva fileuri de peşte proaspăt sau marinat, zeama de la o lămâie şi lăsăm să fiarbă încet până scade...
Servim cald, cu vinişor, cu poftă de mâncare şi cu dragoste de viaţă...
Ole!