Bucătăria lui Florian
Orice gurmand intră în bucătărie la fel cum orice credincios intră în templu...cu pioşenie, nesăţios şi cu speranţă. Aş vrea ca bucătăria mea să fie un templu pentru orice suflet neostoit şi pentru orice pântec nesătul!
marți, 24 mai 2011
Mâncare bulgărească!
Îmi pare rău că nu am timp să postez mai des şi să vă împărtăşesc impresii frumoase vizavi de mâncăruri...însă am să încerc să revin cu reţete interesante.
Acum, vreau să povestesc puţin despre vecinii noştri bulgari, despre ospitalitatea lor şi mai ales despre bucătăria lor.
Am plecat înspre Veliko-Târnovo şi spre Arbanassi cu strângere de inimă, circumspect, fără speranţe deşarte şi oarecum trist...îmi aminteam de Bulgaria anilor 90, o ţară periculoasă, fără prea multe de oferit şi destul de gri.
Excursia în aceste zone poate fi catalogată scurt şi concis într-un singur cuvânt: REVELAŢIE!
Veliko este un oraş cosmopolit, dacă vreţi, curat, primitor, ticsit cu magazine, cu taverne pentru toate gusturile, cu oameni liniştiţi şi zâmbitori! Este un oraş turistic în adevăratul sens al cuvântului şi - cel mai important - mult mai ieftin decât ne-am aştepta.
Arbanassi este un fel de sat în care s-au contopit bulgari, aromâni, greci, un fost centru comercial important, o minune din punct de vedere arhitectural şi o încântare pentru papilele gustative.
În orice cârciumioară eşti bine primit, eşti servit repede şi niciodată, dar niciodată, nu ai senzaţia cum că cineva are de gând să te păcălească în vreun fel!
Am mâncat, ca să zic aşa, "cât cuprinde". Am încercat să gust tot ceea ce are mai bun de oferit bucătăria de acolo şi am fost surprins în mod plăcut.
Salatele sunt minunate, cu nelipsita brânză bulgărească, cu ardei capia dulci, cu ceapă, cu morcovi...în general cu legume din producţie proprie!
Mâncărurile abundă de brânză telemea, de brânzteuri fine şi albastre, creme din lapte şi caşcaval, iar platourile sunt imense!
Pentru un stomac nesăţios, potrivite sunt platourile fierbinţi cu cărnuri...cu muşchi de vită, cu fileuri de porc, piept de pui, cârnaţi şi ciupercuţe. Prăjiturile sunt fine, cu creme de brânză, cu fructe exotice şi făcute "ca acasă". Am gustat un aşazis tort de biscuiţi, făcut dintr-un aluat de biscuiţi cu cremă de lapte şi amidon, cu parfum discret de vanilie şi cacao, presărat cu nucă şi cu scorţişoară. Am băut vinuri albe şi roşii, bulgăreşti...din zona Târgovishte, beri locale şi mastică.
Am găsit (spre strâmbarea din nas a cucoanelor) ciorbă de burtă autentică...cu miros greu...dar naturală, stropită cu cremă de usturoi şi oţet. Am mâncat ghiveciuri de toate felurile, pline cu legume şi cu cărnuri, servite la ulcică şi lingură de lemn.
Pâinea tradiţională este minunată, în fapt nişte lipii pufoase...iar dacă vreţi sunt servite şi unse cu unt şi cu usturoi.
Tot aici găsiţi păstrăv la pergament sau brânză gătită în acelaşi fel pe grătarul cu cărbuni. La mare preţ sunt ardeii capia umpluţi cu brânză şi serviţi pane.
Coaste marinate cu mămăliguţă, ficăţei cu ceapă şi curry, kebap de pui şi de porc, fripturi cu sos de ciuperci şi brânză...şi mai putem continua mult...
Cafenele tradiţionale cu ibrice la nisip, cu zaharicale de bâlci, cu cocoşei de zahăr, cu şerbeturi, cu rahat tradiţional, kataif, bezele şi halva, limonadă rece şi multă...foarte multă linişte.
Un drum până acolo merită...merită pentru locurile care pot fi vizitate, merită pentru experienţă şi în primul rând - merită pentru mâncare! Bravo lor!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Dom'le, eu subscriu dimpreuna cu cele 3 kilograme luate in 2 zile. Pentru bucuresteanul invatat sa isi omoare "uichendul" la Bran-Moeciu, ar fi surprins sa afle ca pana la Veliko faci mai putin cu masina, ca micul dejun de la Bran face cat o masa copioasa stropita ce ce iti doreste inima, ca sunt foarte multe locuri de vazut si vizitat, ca inghetata de la toneta de pe strada rivlizeaza la gust cu inghetata italiana napoletana iar la pret cu vafa de la magazinul romanesc din colt, ca precupetii stiu sa te faca sa revii (small money makes big money, nu "hit'n run" ca la noi), ca Arbanassi este un muzeu al satului in marime naturala unde poti regasi linistea unei plimbari, admirarii unui peisaj sau relaxarea in piscina generoasa a unei pensiuni la adapostul discret al zidurilor de piatra. Nu imi sta gandul decat cum sa fac ca momentul cand voi ajunge din nou acolo sa fie cat mai apropiat. Si va fi!
RăspundețiȘtergere