Bucătăria lui Florian






Orice gurmand intră în bucătărie la fel cum orice credincios intră în templu...cu pioşenie, nesăţios şi cu speranţă. Aş vrea ca bucătăria mea să fie un templu pentru orice suflet neostoit şi pentru orice pântec nesătul!

joi, 15 aprilie 2010

De trei ori lapte!




















Căldurile Mexicului îmbie la prăjiturele simple, răcoritoare şi dulci...
Oamenii ăştia cu sânge latin de prin părţile Argentinei, ori din Puerto Rico...sau chiar mexicanii...sunt în general oameni veseli, aprigi...iuţi! Şi normal că o prăjitură concepută de ei trebuie să aibă un temperament aparte.
E simplă: 5 ouă, 1 cană cu făină, 1 cană cu zahăr, 1 plic cu praf de copt, smântână de gătit, lapte condensat şi lapte praf, plus niţică vanilie de gust.
Pentru blat batem albuşurile cu jumătate din zahăr, până se leagă bine. Apoi, batem gălbenuşurile cu zahărul rămas, cu vanilie, cu 1/3 cană lapte obţinut din lapte praf şi făcut mai concentrat, cana de făină şi praful de copt. Turnăm apoi albuşurile bătute şi amestecăm uşor cu un tel până se omogenizează. Ungem o tavă cu unt, turnăm compoziţia şi lăsăm la cuptor cam o oră. Iese ceva ce aduce cu pandişpanul.
Pentru sirop, amestecăm o cană cu lapte (tot din lapte praf mai concentrat) cu lapte condensat şi cu smântână grasă, plus vanilie.
După ce se răcoreşte blatul, îl găurim cu o furculiţă pe toată suprafaţa şi apoi turnăm siropul cu lapte. Se odihneşte la frigider şi se serveşte cu fructe sau cu frişcă.
Este mult mai bună şi mai răcoritoare decât o îngheţată...

2 comentarii:

  1. Te-am speriat si acum ai luat-o mai usor! Ia baga-ne si niste salate mai deosebite ca tot s-a inverzit piata.

    RăspundețiȘtergere
  2. Dacă mă invitai spre un cozonăcel cu carne...sau nişte sarmale ardeleneşti...poate dădeam curs...da' cu salatele nu mi-s foarte prieten...

    RăspundețiȘtergere