În seara asta mă visez tolănit în perne moi, rostogolit pe covoare groase şi pufoase de Basra, alintat cu cafele dulci în ibrice de aramă şi îndulcit cu cofeturi aromate şi stropite cu apă de trandafiri.
Offf Doamne...sau mărite Alah...ce frumoasă e lumea poveştilor, ce zugrăveli nemaivăzute şi ce dansuri ameţitoare ale unor cadâne suave, gata oricând să satisfacă poftele unor califi burduhănoşi şi nesăţioşi...ce de mameluci roiesc în jur cu braţele îngreunate de tăvi pline cu pilafuri parfumate şi înnobilate cu smochine ori curmale, cu tăvi pline cu coaste de miel tăvălite prin cimbru şi zeamă de lămâie ori pastrămuri fine ţinute la usturoi şi ardei iute...
Da mai avem ceva...avem o plăcintă cu carne moale de viţel...fierbinte şi aromată de mirodeniile pământului.
Puţin aluat de foietaj, tăiat frumos şi ordonat în pătrate aşezate cuminţi în tăvi unse cu ulei de măsline şi lăsate să se odihnească, până ne ocupăm de carne.
Carnea bine tocată, vine trasă la tigaie, cu puţin ulei de măsline, cu ceapă tocată fin, sare, scorţişoară, cardamon, pudră de 7 condimente, iar după ce se rumeneşte bine, vine de se leagă cu 2-3 linguri de bulion amestecat cu puţină pastă de ardei iute...să fie mai focos...
Aluatul creşte uşor, îl mângâiem pe creştet cu o linguriţă şi apoi îl umplem cu rumenitura noastră, după care îi dăm o ploaie scurtă de susan şi câteva seminţe de pin.
Le lăsăm la cuptor să se coacă bine, încet, pe îndelete şi le servim calde...aproape fierbinţi.
Eu unul, ca să nu mi se aplece, am luat lângă ele şi câteva bucăţele de rahat turcesc cu nucă şi un pahar mare cu apă rece...că e singura care merge la aşa minunăţie...
Lăudaţi fie cei ce s-au gândit la aşa o bunătate şi sănătoşi ăi de or mânca-o...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu