Bucătăria lui Florian






Orice gurmand intră în bucătărie la fel cum orice credincios intră în templu...cu pioşenie, nesăţios şi cu speranţă. Aş vrea ca bucătăria mea să fie un templu pentru orice suflet neostoit şi pentru orice pântec nesătul!

marți, 11 mai 2010

Paris...mon amour...















Prolog: ... nu pot începe scurta prezentare fără a-mi exprima gratitudinea imensă "vis-a-vis" de minunatele cadouri primite de la "Monsieur Viorel Niţu" (Madagascar cum se mai intitulează dânsul...). După scurta sa şedere la Paris, a socotit de cuviinţă să procure, special pentru mine, o minunată carte de bucate pariziene, autentică şi simplă. Reţete scurte, concise, cu ingrediente la îndemâna oricui şi tradiţionale...fără prea multe fasoane ori înfumurări.
Normal că acum sunt dator măcar cu vreo două-trei feluri din această carte, însă aşaaaa...ca pentru testare, am ales ceva simplu şi rapid, să văd dacă ne putem baza pe conţinut!

După prolog:
Păi acum ce urmează?! - urmează o omletă pariziană.
După ce gust un "condiment" franţuzesc, roşu, sec şi parfumat, înşfac 3 ouă măricele, puţin unt pentru prăjeală, o mână de ciuperci tăiate fin, la fel nişte şunculiţă de porc slabă, caşcaval ementaler tăiat la fel de fin, un praf de sare şi unul de chimen. Toate ingredientele vin bătute împreună, uşor, iar apoi trase la tigaie în untul topit. Caşcavalul se rumeneşte, şunca sfârâie, ciupercile dau un parfum grozav, iar omleta se întoarce uşurel pe cealaltă parte după câteva minuţele...totul la foc mic...
Înainte de a scoate omleta, trebuie stropită fugar cu câteva picături de oţet din vin alb...aşa fac şi eu...dar habar nu am de ce...da' dacă aşa zice franţuzu'...e musai!
Aşezăm uşurel pe o farfurie curată, tăiem 2-3 felii de franzelă proaspătă cu coajă crocantă, mai turnăm în pahar puţin "condiment" roşu...şi gustăm...doar gustăm...că mâncarea e fudulie...
Restu'... îl cunoaşteţi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu