Cremă de ciuperci a la Florian

Îmi plac teribil ciupercile!...dar teribil rău!...au un parfum al lor specific şi un gust deosebit de puternic. Ciupercile sunt o delicatesă...indiferent dacă aş vorbi despre ciupercile lu' Mamaie, făcute tocăniţă cu usturoi mult, cu ceapă şi cu mărar...sau trufele negre ori albe, răzuite fin într-o omletă de 5 stele...
Ador crema de ciuperci, care nu poate fi calificată drept supă, ciorbă ori mai ştiu eu ce...e mult prea fină şi prea catifelată ca să poată fi trecută în registru la poziţia mâncărurilor comune...
Tocmesc la băcănie un kilogram de ciuperci (variaţiuni ale soiului champignon), plus o punguţă cu hribi uscaţi (funghi porcini) pentru o aromă desăvârşită. Avem şi o bucată mare de unt (200 grame), o ceapă, o căpăţână de usturoi, sare, chimen, 2 linguri cu făină, o legătură de pătrunjel şi smântână după pofta inimii.
Eu dau la topit untul, cu puţin ulei cu aromă de trufe negre şi apoi călesc ceapa şi usturoiul binişor. Urmează la călit ciupercile...câteva minute, apoi sarea, chimenul şi vreo 3 litri de apă. În fiertură vine şi pătrunjelul (întreaga legătură), pe care eu îl pun de la început şi nu spre sfârşit.
Fierbe binişor...cam o oră la foc potolit, şi între timp trag la tigaie nişte crutoane din pâine, pe care le prăjesc în 2-3 linguri de ulei de măsline în care iniţial am prăjit 2 căţei de usturoi pentru parfum. Fac crutoanele la foc mic, mişcându-le permanent să nu se ardă.
Când fiertura e gata, legăm cu făină (desfacem făina separat într-un vas cu zeamă de la supă...cu atenţie să nu facă cocoloaşe şi apoi adăugăm în oală), apoi pasăm totul cât se poate de bine, lăsăm să se răcorească un sfert de oră şi servim cu smântână...după gust.
Gustul şi mirosul întrec orice pricepere a mea de a scrie...