Cine nu a trecut, pe jos, prin Cheile Bicazului, nu a înţeles propria dimensiune şi nici norocul de a conştientiza frumuseţea şi măreţia naturii. Dacă ne-a atins Dumnezeu cumva, atunci atingerea Sa înseamnă inteligenţă şi putere de a contempla. Nu am cuvinte, nu am forţă şi nici meşteşug să prezint senzaţia şi tabloul ce se arată...nici măcar pozele nu pot surprinde momentul...
Cu greu ne desprindem de acest peisaj şi plecăm repejor către Lacul Roşu, o altă minune naturală care pare desprinsă din poveste. O vale adâncă, împădurită, inundată şi împietrită. Peste tot sunt cioturi rămase de la foştii copaci care existau cândva acolo...este atât de sălbatică şi de stranie imaginea, încât îmbie la filosofare şi scornire de poveşti privind locul...
Fugim uşurel apoi către Praid. Drum minunat, cu serpentine, grămezi de păduri, grămadă de natură...înmagazinăm totul în subconştient, în aparatele foto şi uneori în suflet...
Praidul este animat, plin de turişti, de comerţ cu specific şi ca atracţie principală...ştrandul cu apă sărată şi salina. Cazarea este minunată, ungurii cu bun simţ şi primitori, iar administratorii ştrandului cu inspiraţie profundă...au la rece bere de toate felurile...şi cum altfel se putea într-o zonă cu atâta sare...
Ne bălăcim vreme de 4 ceasuri şi, osteniţi peste măsură, plecăm uşurel către Casa Telegdy...o cârciumioară curată, cu decor bogat şi cu mâncare paradisiacă. Ce să mai spun...vin pe rând ciorbiţe de toate felurile, dovlecei pane, muşchiuleţ de porc cu sos vânătoresc, salate de ceapă, ciuperci murate, ficăţei de pui, colţunaşi cu gem şi cu brânză, găluşte cu prune, papricaşuri de pui, găluşte cu brânză de burduf şi celebra prăjiturică Şomloi...o bijuterie făcută din 3 foi de pandişpan (fiecare cu altă compoziţie - unul clasic, unul cu nucă şi unul cu cacao), sirop cu rom, stafide, cremă de vanilie, frişcă şi puţină scorţişoară...rupt cu lingura şi servit în pahar cu umbreluţă...deh...ştiu ungurii să-şi atragă clientela...
Suntem obosiţi...de bălăceală, de mâncare, de impresii puternice. Ne odihnim şi mâine...plecăm mai departe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu