Guzel pilaf sau Califul îngâmfat

Mai ţineţi minte poveştile copilăriei, nopţile nenumărate ale Şeherezadei, palatele cu minarete şi pereţi îmbrăcaţi cu mătăsuri, pardoseli cu mozaic colorat şi covoare moi, divane pline cu perne pufoase şi pleduri cu fir aurit...şi la toate acestea...era mare nevoie de un Calif...Califul Florian!

...stăteam întins, lenevind, pufăind agale o narghilea cu parfum de căpşun înflorit şi cărbuni roşii mirosind a smirnă...de jur împrejur, cadâne voluptoase cu faţa acoperită subtil în mătase străvezie, flutură agale beţe lungi de bambus cu pene de struţ şi păun, pentru a alunga arşiţa din jurul Preamăririi Mele! Îmi cântă în surdină câţiva menestreli tocmiţi cu galbeni grei tocmai de la vest de imperiu, o melodie suavă, dulce şi adormitoare...
Dar simt că-mi vine chef de viaţă...chef de danţuri şi de bunătăţuri...bat uşor din palme şi dinspre bucătării s-arată plini de umilinţă bucătarii vestiţi ai întregului Orient. - Ce pofteşete Luminăţia Ta?!...,...ce poftesc...hmmmm...păi poftesc să mă înfrupt azi din ceea ce nu s-a înfruptat nimeni, niciodată! Vreau să mă uimiţi, vreau să mă încântaţi şi vreau ceva de neuitat!
Bucătarii se întrec pe dată să-mi aducă pofta înspre buze...mă gâdilă cu zaharicale fine, cu ceaiuri aromate, cu cataifuri dulci şi-nsiropate, cu vinete şi bame coapte...dar le cunosc pe toate...le cunosc şi le-am mai văzut. Mă-mbufnez, mă întristez şi bucătarii tremură cu teamă de prea multă neputinţă...
Eu Însumi mă ridic cu greu şi-mi târşâi plin de lene imineii din mătase roşie spre bucătării. Temători dar şi curioşi, toţi bucătarii vestiţi se adună în jurul meu şi privesc minunăţia! Însuşi Califul întregii lumi pofteşte să gătească azi...Îmi aleg cu atenţie o mână din orezul cel mai bun, două-trei felii groase de unt catifelat, o ceapă aurie şi un ardei roşu precum mătăsurile mele, iar mai apoi vin şi ceva fructe confiate aduse din colţuri îndepărtate de imperiu...prune, smochine şi curmale dulci ca mierea. Gândul meu e de a face pilaf...şi nu oricum ci însoţit de carne fină de crab de prin Marea Marmara...
Călesc uşor în untul fierbinte ceapa şi ardeiul, perpelesc apoi pentru câteva clipe şi fructele dimpreună cu orezul, le dau un praf de sare şi apoi apă din belşug spre a fierbe încet, acoperit, în cuptorul primitor gata încins.
Cât timp pilaful se înfoaie, dau înspre prăjit picioarele de crab, şi acestea dulci şi parfumate precum un peşte nobil special prins pentru poftele Luminăţiei Mele.
Când toate cele sunt gata, le aşez frumos pe farfurii-nflorate, le rânduiesc să placă ochiului şi le trec pe la nasul marilor meşteri bucătari...: - Aferim Prealuminate...eşti cel mai mare bucătar al Lumii Noastre!