Ouă de aur

Am tot încercat "marea cu degetu" ca să zic aşa...în ceea ce-i priveşte pe japonezi şi pe coreeni. Oamenii de obicei consideră mâncarea asiaticilor ca fiind unul şi acelaşi lucru. Ei bine, chinezii sunt ceva mai românizaţi, cu mâncare mai gustoasă, mai accesibilă, mai de "chiolhan" să spun mai plastic...ăştilalţi (japonezii şi coreenii) au prostul obicei de a face din toate alea o artă. Totul este bine măsurat, totul este exact, minuţios studiat, cantităţile sunt mereu aceleaşi, mişcările sunt precise, cuţitul taie de fiecare dată sub acelaşi unghi, aspectul trebuie să fie precum o "ikebana" culinară...parcă prea forţate toate astea pentru gustul meu. Rigurozitatea asta a lor, pe mine unul mă scoate din sărite...nu mai vorbesc de sushi ori de ceremonia ceaiurilor care îmi par o pierdere de timp ilogică, dar am ubmblat puţin şi la ceea ce fac ei "la repede" (că doar n-or sta toată ziua acasă să facă sushi), însă şi ceea ce fac în mod normal e destul de elaborat şi cam dulce pentru noi. Consumă multe ouă, mult sos de soia şi chiar zahăr în toate alea...fripturi, supe...toate cu niţeluş zahăr.
Am făcut şi eu nişte spaghete de orez, cu peşte, cu un dressing simplu şi bineînţeles nelipsitele ouă fierte...care par din aur.
Nu ştiu dacă are sens să vă spun exact procesul în sine, însă ouăle sunt mai întâi fierte, apoi cojite, apoi fierte din nou în apă cu puţin oţet şi sos de soia şi capătă aspectul respectiv.
Spaghetele de orez (noodles) fierb extrem de repede, precum fideaua, şi sunt un fel de înlocuitor al pâinii. Ca să nu fie lispite de gust, acestea merg cu un "dressing" dintr-o călitură făcută cu ulei, sâmburi de pin, ceapă şi morcovi julienne, usturoi tăiat felii destul de groase, sos de soia, sare, boia dulce (cum altfel...?), piper şi un praf de zahăr.
Nu sunt rele la gust şi sunt interesante ca experienţă...însă nu prea au nicio legătură cu ceea ce obişnuim noi.
Nu vă spun să nu încercaţi, dar nici să nu mergeţi pe la vreun restaurant japonez, că o să vă usture punga şi plecaţi flămânzi...
Cred că trebuie să revin pe glia strămoşească, acolo unde mâncarea e multă, e bună, e gustoasă, plină de grăsimi, colesterol şi capabilă să furnizeze senzaţii orgasmice!