Bucătăria lui Florian






Orice gurmand intră în bucătărie la fel cum orice credincios intră în templu...cu pioşenie, nesăţios şi cu speranţă. Aş vrea ca bucătăria mea să fie un templu pentru orice suflet neostoit şi pentru orice pântec nesătul!

marți, 13 aprilie 2010

Înapoi în Maroc


















Habar-n-am avut ce înseamnă Marocul şi bucătăria berberă. Ce păcat că lumea asta e frământată de conflicte şi de probleme false şi nu facem cunoscut celorlalţi părţile noastre frumoase, arta fiecăruia, muzica fiecăruia, obiceiurile şi nu în ultimul rând tradiţia culinară...
Mie unuia mi se deschid noi orizonturi luând contact cu gastronomia marocană. Experienţa unui popor, temperamentul, zbuciumul sau liniştea sa...toate se oglindesc perfect în tradiţii şi în felul de a mânca.
Azi vorbim despre un fel foarte răspândit, cu ingrediente ce pot varia de la o zonă la alta, însă patronat de aceleaşi arome deosebite şi de obişnuinţa ciudată a marocanilor de a pune ouă în orice fel de mâncare.
Chiftele picante...
Cam 750 grame carne tocată de viţel sau oaie, 7 ouă, 2 cepe potrivite, 2 căţei de usturoi, sare, piper, pudră de chimen, boia de ardei dulce şi iute, ghimbir, scorţişoară, câteva roşii, boabe de porumb fiert, pătrunjel multicel - cam 2 legături, puţin pesmet şi ulei pentru prăjit.
Tocăm ceapa fin, roşiile le tăiem cubuleţe, tocăm usturoiul şi pătrunjelul cât mai fin.
Amestecăm carnea tocată cu jumătate din cantitatea de condimente (folosim maximum 2 linguriţe din fiecare condiment pentru această mâncare), cu un ou, un sfert din ceapa tocată şi jumătate din pătrunjel, plus 2-3 linguri de pesmet. Formăm chiftele potrivite pe care le prăjim în ulei încins (într-un vas cu pereţi cât mai groşi) şi le întoarcem să se rumenească pe toate părţile.
Scoatem chiftelele şi în uleiul rămas punem la prăjit restul de ceapă, usturoiul, condimentele, apoi roşiile şi după ce fierb vreo 10 minute la foc potolit, punem din nou chiftelele şi mai lăsăm să fiarbă vreun sfert de oră. Punem apoi porumbul şi mai lăsăm la foc mic vreo 10 minute cu vasul acoperit, iar spre sfârşit spargem ouăle peste, acoperim din nou şi mai lăsăm vreo 15 minute...tot cu vasul acoperit.
Oprim focul, ornăm cu pătrunjel din belşug şi servim cu pâine proaspătă...eventual de casă dacă avem.
E o minune simplă, parfumată puternic şi de efect.

8 comentarii:

  1. Daca te mai tii de astfel de mancaruri si te mai si lauzi cu ele, sub cuvant de onoare ca iti hackeresc blogul. Hai, mai fa tu arognate d'astea in fata papilelor mele gustative!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu poţi...că am un faiăruol impenetrabil...din usturoi!

    RăspundețiȘtergere
  3. Am mancat asa ceva cand am fost in Maroc! Aia fac asa ceva intr-un vas tuguiat din lut. Esti meserias ca ai reusit sa gasesti reteta!

    RăspundețiȘtergere
  4. Aşa se numeşte de fapt şi mâncarea...precum vasul...Tajine sau Tagine! Este un vas din lut ars, cu un capac conic, care acţionează cam ca un cuptor...

    RăspundețiȘtergere
  5. Numai manacaruri usoare si care nu ingrasa gatesti in ultimul timp....:-))) Foarte tare reteta, bravo!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Daaaa...păi încerc să ţin regim şi după ce rabd toată ziua...seara explodez şi rezultă chestii d-astea...
    Mulţumesc pentru aprecieri!

    RăspundețiȘtergere
  7. super reteta ... la mai multe ! posteaza mai multe din bucataria marocana ... am vasul dar nu merge pe post de vaza ptr flori si l-as pune la munca ... multumesc mult

    RăspundețiȘtergere
  8. Ufff...de când zic să-mi iau şi eu un vas "tajine", da nu-mi vine să dau banii...unul măricel şi bun sare de 400 de lei...:-(
    Vezi că în martie 2010 mai ai o plăcintă marocană de excepţie...i-am spus eu "mania grandorii".
    Poate mai încercăm pe viitor şi altceva!

    RăspundețiȘtergere