Ţara mea - episodul 4

Un episod frumos, din păcate prea puţin spaţiu şi prea puţin timp...
...Plecăm spre Gura Humorului...Bucovina se arată într-o splendoare inimaginabilă, cu drumuri bune, case curate şi deloc fistichii, oameni primitori şi mâncare multă...
Pasul Prislop, , Mestecăniş, Paltinul, Câmpulung Moldovenesc şi într-un final Gura Humorului - locul unde ne oprim, ne tragem sufletul şi unde stabilim sediul.
De aici ne aruncăm în toate părţile, înghiţim kilometri, informaţii şi farfurii cu mâncare...ciorbe rădăuţene, tocinei (cartofi cu zahăr şi smântână), fel de fel de cartofi prăjiţi, copţi, cu usturoi, peşte în crustă de cartofi, păstrăvi prăjiţi, mititei, salăţi proaspete şi de murături, tochituri şi ciulamale, pastrămuri şi mămăliguţe...uffff...nimeni nu e zgârcit prin locurile astea şi curăţenia este la ea acasă...Bravo lor!
Aici în Bucovina, Dumnezeu este pretutindeni...ne copleşeşte atmosfera, ne simţim din ce în ce mai mici şi mai aproape de ceruri...vedem mânăstirile...una după alta...Humor, Voroneţ, Arbore, Putna, Suceviţa, Moldoviţa, Agapia, Văratec...ameţim de culoare, de miros de tămâie, de flori multe cum n-am văzut nicăieri prin ţara asta. Ne tragem sufletul câteva momente şi pe genunchi, înfulecăm stingher plăcinte cu brânză dulce şi chifle făcute la brutăriile mânăstirilor, iar de udătură, dăm gata câteva pahare cu sirop de afine şi de brad...
Vedem pe unde şi-a clădit chilie Daniel Sihastru, trecem pe la Marginea pe unde o mână de oameni deosebiţi dau naştere "ceramicii negre", ne închinăm la mormântul lui Ştefan, amuţim la picturile lui Grigorescu, ne închinăm şi mai tare în faţa căsuţei lui Creangă în Humuleşti şi ne lăsăm adulmecaţi de aproape de zimbrii uriaşi care încă mai stăpânesc zonele acestea.
Aici devii sensibil, poate niţel mai curat şi mai conştient de faptul că pe lumea asta trebuie să ştii să şi împărtăşeşti, trebuie să ai un gând bun şi pentru ceilalţi şi aici înveţi faptul că o credinţă, indiferent de forma ei, poate avea o forţă creatoare uriaşă şi poate constitui un punct de plecare către curăţenie şi frumos.
Obosim teribil emoţional, suntem mult mai tăcuţi, mai cuminţi şi cred că o ţâră mai luminaţi. Drumurile noastre nu sunt în zadar, iar acum înţelegem şi mai bine ce înseamnă să fii român...
Plecăm apoi spre Cheile Bicazului...dar asta e altă poveste!