Gourmet...sau cartofi Au Gratin!

Parcă aş începe, încet-încet, să înţeleg bucătăria franţuzească. E muncă multă, învârteală, frământare, chiar şi agitaţie, e nevoie de echilibru, de căutare şi de răbdare. Am observat că nu e nevoie de cine ştie ce ingrediente, însă amestecul nu e întâmplător, iar aromele trebuie îmbinate cu multă atenţie. Gusturile sunt profunde, grave, gusturi care incită în primul rând mirosul. Alăturarea parfumurilor nu este întâmplătoare...şi poate chiar asta şochează la franţuzi...experimente de genul brânzeturilor servite cu struguri dulci, ori a unor fripturi însoţite de portocale.
Am găsit nimerit să fac cartofi gratinaţi cu ciuperci, brânzeturi şi o umbră de condiment. Primul lucru - cartofii tăiaţi felii subţiri, cam cinci-şase cartofi mari. Ciupercile tăiate subţire şi călite în puţin unt, împreună cu doi căţei de usturoi pisat (stau la foc până se evaporă toată apa lăsată de ciuperci). Rad o bucată de caşcaval de capră (dacă nu vă place merge şi unul normal) şi o mână de parmezan. Într-o tavă unsă cu unt, aşez în straturi cartofii, puţină sare, puţin piper alb, ciuperci şi caşcaval (trei straturi de cartofi, două de ciuperci şi caşcaval). Păstrăm puţin caşcaval şi parmezanul pentru ultimul strat. După acestea, o cană cu lapte şi o cană cu smântână cât mai grasă (cea pentru gătit este ideală). Totul stă la cuptor, acoperit, la foc măricel, cam trei sferturi de oră, iar apoi descoperim să se rumenească încă vreo 15 minute.
Lângă acestea, am socotit de cuviinţă să fac nişte frigărui din piept de pui. Am marinat carnea cu puţin ulei de măsline (condimentat cu ardei iute), puţin oţet balsamic, oregano şi sare grunjoasă. Le-am fript bine într-o tigaie, le-am stins cu puţin vin alb şi apoi le-am lăsat în cuptor vreo cinci minute să se frăgezească.
O asemenea mâncare, sună la fel de bine (dacă nu mai bine) precum orice declaraţie de dragoste, oricât de romantică ar fi ea, oriunde sub clarul de lună al Parisului...sau pe o băncuţă a Cişmigiului...
Hai să avem parte de iubire!