Bucătăria lui Florian
Orice gurmand intră în bucătărie la fel cum orice credincios intră în templu...cu pioşenie, nesăţios şi cu speranţă. Aş vrea ca bucătăria mea să fie un templu pentru orice suflet neostoit şi pentru orice pântec nesătul!
luni, 16 noiembrie 2009
Lăsata Secului
Eheeeeeiiii...urmează zile de penitenţă, de suferinţă, de lipsă de carne şi trufandale...urmează Postul Crăciunului, perioadă în care ne vom ocupa mai mult de reţete de post, stăm cuminţi şi pioşi, pentru că mai apoi vin sărbătorile şi minunăţiile se vor arăta, tradiţiile vor fi la ele acasă, o să facem cârnaţi, tobă, sarmale, cozonaci minunaţi,...iar Anul Nou va fi sărbătorit cu curcani la tavă şi un fel de mâncare care ne va da fiori...
Până atunci, ne vom mulţumi cu puţin, vom răbda şi vom fi cumpătaţi!
Însă, nu dăm uitării faptul că tocmai "s-a lăsat sec", prietenii se adună la un loc, eu mi-s invitat la Ciomăgeşti, un sat minunat cu păduri virgine, cu izvoare, cu vii bogate, cu oameni cuminţi şi cu vinuri rose ameţitoare. Ar fi un fel de graniţă între Argeş, Vâlcea şi Olt. Ne adunăm aici să respirăm aer curat, să ascultăm cântecul cocoşilor, să adulmecăm mirosul de capre şi oi, să gustăm vin bun şi ţuică de strugure şi bineînţeles să mâncăm aşa ca la sărbătoare...
Eu sunt fericit, lejer, lumea nu se bazează aici pe îndemânarea mea ci doar pe niscaiva sfaturi. Mă trezesc cu noaptea-n cap, frământ niţel aluat şi fac două pâini cu ceapă, ce vor însoţi mai târziu nişte şuncă ardelenească, icre, măsline, brânză grasă de oaie şi bineînţeles multă ceapă! Oamenii mei se trezesc într-o mireasmă minunată de pâine coaptă şi ne punem uşurel pe treabă. După un mic dejun de zile mare, prietenii mei se apucă uşurel să pună la cale un "pui marocan", adică pulpiţe dezosate, tăiate frumuşel şi date la o marinată din suc de portocale, lămâi, sare, piper şi scorţişoară. Punem între timp la fiert şi o ciorbiţă de burtă cu toate cele, îngroşată cu smântână şi ouă şi parfumată cu usturoi. Eu unul zic să fac şi un orez cu stafide şi puţin curry, nu de alta dar puiul fript şi morcovii sote cred că ar veni tare bine cu puţin orez...
Ne apucă seara...mâncăm, gustăm ţuică, gustăm vin, limbile se dezleagă, ne punem pe snoave, timpul trece iar noi ne simţim minunat. După aşa masă, după baclavale, după cafele şi apă rece...poa' să vie un post lung...că a meritat!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu