La ce ne duce gândul atunci când vorbim despre China?!...dincolo de o populaţie extrem de numeroasă, dincolo de produsele lor care invadează viaţa de zi cu zi a aproape oricărui om de pe planetă, dincolo de rigurozitate, de răbdare şi de ordine, de ieftinătate şi uneori kitschism, China este o poveste miraculoasă, imensă şi extrem de frumoasă.
Acolo viaţa uneori este simplificată la maximum, din motive lesne de înţeles. Ordinea este obligatorie, răbdarea este definitorie şi pentru a fi ocupaţi, în tot ceea ce fac, chinezii strecoară puţină artă. Orice lucru este elaborat extrem de minuţios, detaliile uimesc prin precizie şi acurateţe, iar scheletul solid pe care se bazează renumele Chinei este inimitabil.
Acelaşi lucru este valabil şi în bucătăria chinezească! Pregătim totul la foc iute, repede, pentru că foc nu prea este la îndemână...Mănâncă ordonat, la fel de repede, cu beţişoare speciale, fără să facă niciun fel de risipă.
Acolo merge orice fel de carne, uneori anumite feluri destul de dezagreabile. Prin alte părţi tradiţia culinară a chinezilor capătă forme adaptate, conform gustului local. Europa a transformat frumos mâncarea chinezească, însă nu s-a îndepărtat flagrant de ceea ce reprezintă.
Există condimente de bază, ca structură obligatorie în marea majoritate a felurilor. Sosul de soia, usturoiul în cantităţi considerabile, ghimbirul, uleiul de susan, bambusul, sosul de stridii sau sosuri picante dulci-acrişoare. Bineînţeles, nu se întâmplă să lipsească de la masă un bol cât de mic cu orez...orez cu legume, simplu, cu ou, cu carne tocată, fiert normal, fiert la abur sau prăjit...
Încercăm şi noi un orez simplu, cu carne de porc prăjită, cu un sos de amidon, cu ciuperci, bambus, sos de soia, ghimbir, usturoi şi câteva legume. Orezul, bob cu bob, se căleşte la foc mic în puţin ulei şi apoi se pune la fiert cu apă şi sare, la o măsură de orez două de apă. Când dă în fiert se bagă la cuptor, acoperit şi se ţine până scade apa total. Se scoate şi se lasă cu capacul pe el până când îl servim. Carnea se rumeneşte la foc cât se poate de mare, îi dăm puţin sos de soia, usturoi şi ghimbir, ciuperci şi bambus, legume şi apoi o linguriţă de amidon cu un pahar de apă. Totul se întâmplă extrem de repede, temperatura e mare şi mişcarea trebuie să fie rapidă căci altfel riscăm să ardem mâncarea. Aşezăm frumos orezul şi carnea şi, dacă putem, mâncăm cu două beţişoare...dacă nu avem furculiţe!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu