Ar fi fost frumos şi în virtutea naturii să ne odihnim, să ne potolim acum că vine iarna...Să fi avut un pic de lemne pentru foc, vinul să fie tras în sticle, ţuica potolită prin butoaie de dud, prin cămări să fie compoturi felurite, mere şi gutui învelite frumos în hârtie, ceapă uscată şi usturoi cât să ne scoată din frig, mălai şi făină, magiun, varză murată, suc de roşii, zacuscă, castraveciori şi gogonele, nuci şi prune uscate...Cam aşa ar fi trebuit să fie...iar noi, de acum încolo, să lenevim, să privim prin ochiuri de geam cum plouă sau cum ninge liniştit, să aşternem poveşti frumoase pe hârtie ori să ţesem cămeşi frumoase...ori cine n-are nicio pricepere, să steie să facă copii...
Avem obiceiuri frumoase şi gustoase...ne punem deoparte jumări, carne şi cârnaţi la garniţă ori la afumătoare şi, atunci când e mai viscol, ne strângem în jurul mesei, la căldurică, luăm o ţuică fiartă, îi tragem un mujdei de usturoi, scoatem niţică carne şi o mai pârpălim niţel dimpreună cu câteva ouşoare, facem şi o turtă din mălai amestecat cu niţel zahăr, făină şi foarte puţină drojdie şi îmbucăm pe tăcute, aşteptând primăvara...cam aşa ar trebui să fie viaţa noastră...şi asta la ţară şi nu la oraş!
Cata dreptate ai!
RăspundețiȘtergereCate lucruri minunate am dat uitarii.....
Numai bine!