Sunt sigur că multă lume se întreabă ce or fi fiind "pastele alea de zici că sunt niște țevi...", care se găsesc printre multe alte feluri de paste.
Păi să vă spun eu...sunt unealta cea mai meșteșugită de a supune pe cineva la grea caznă în bucătărie...este ca și cum am face sarmale, însă mai întâi rulăm foaia de varză și apoi o umplem cu orez și alte alea...
Dacă aveți vreo soacră la care țineți în mod deosebit, copiați această rețetă și, cu un zâmbet larg, însoțit eventual de un buchet frumos de flori, adresați-i rugămintea să vă execute niște cannelloni umplute cu carne și garnisite cu sos bechamel.
Ia să vedem:
una cutie cu vestitele paste, la fo' juma' de kil' de cărniță tocată de văcuță, o cepșoară potrivită, doi cățeluși de usturoi, sare, oregano, piper, nucșoară...după gustul fiecăruia, ulei de măsline, puțin vinișor roșu și sec, două lingurițe vârf cu bulion ori sos de roșii uscate, o mână sănătoasă de parmezan (merge și un cașcaval neaoș dar topitor), 50 grame unt, 50 grame făină și 1 litru de lapte.
Care va să zică - tocăm frumos ceapa și usturelul, după care le dăm la călit în ulei de măsline (cam 5 linguri), plus carnea tocată și condimente (mai puțin nucșoara). După ce se pârpăliră binișor, le stingem cu o juma' de păhar de ghinișor și lăsăm să scadă total. Separat, facem un beșamel simplu - topim untul, îl amestecăm cu făina energic și apoi turnăm încetișor laptele fierbinte...și folosim un tel cu grijă să nu facem cocoloașe. Când capătă consistență, adăugăm sare și nucșoară și oprim focul. Din acest beșamel luăm vreo 3 polonice și amestecăm cu rumenitura de mai sus, plus vreo 4 linguri de cașcaval ras (parmezan sau ce avem) și bulionul (ori pasta de roșii uscate). Punem "țevile" la fiert cam 4 minute, după care le scoatem într-o oală cu apă rece. Luăm una câte una și le umplem cu carnea pregătită mai sus, cu ajutorul unei lingurițe (...vai de sufletul meu). Ungem frumos o tavă cu unt, o acoperim cu puțin beșamel și aranjăm elegant pastele cu pricina. Peste ele turnăm restul de beșamel, dăm o zburătură de parmezan și apoi vârâm la cuptor la foc iute cam vreo juma de oră.
...E bun...de ce să zic că nu-i bun...da și acușica parcă mă doare spatele.
Sunt gustoase, foarte sățioase și interesante la farfurie.
Ce să vă spun...?!?!?!...spor la treabă și să vă trăiască soacra!
Nu am vazut pe cineva care sa scrie ca tine. Tu faci din mancare un fel de arta si cred ca pasiunea ta este enorma!
RăspundețiȘtergereAm ajuns sa deschid in fiecare dimineata calcu la munca si sa ma uit daca ai mai postat ceva...inainte de toate!
Îmi pare rău că nu pot posta câte ceva în fiecare zi...din păcate nu am nici timp suficient, nici fonduri pentru "nebunia" mea...
RăspundețiȘtergereTare bine arata, si eu mai fac dar nu pun "tevile" la fiert....o sa incerc si asa sa vad ce iese...:-)
RăspundețiȘtergereFlorian, ce e cu fundalul acesta negru? Are legatura cu ''sa va traiasca soacra''? :-)
RăspundețiȘtergereCe ai facut tu acolo este munca de chinez, dar sunt sigura ca a meritat efortul!
Bonjurel, Lavinia mi-a dat link la blogul tau si azi imi gasii timp sa il citesc :)
RăspundețiȘtergereVoiam sa iti spun o taina legata de caneloanele astea, le poti umple neoparite si poti face sosul nitel mai lung, functioneaza ca la foile de lasagna, absorb sosul, dureaza mai nimic sa le faci si nu mai dai reteta soacrei.
Sanatate si tot inainte.
Ai dreptate, însă de obicei, scrie pe ele daca trebuie fierte înainte sau nu, iar dacă nu scrie...e preferabil să le fierbi puţin înainte.
RăspundețiȘtergereNu-i bai, că avem răbdare şi timp! ;-)