Bucătăria lui Florian






Orice gurmand intră în bucătărie la fel cum orice credincios intră în templu...cu pioşenie, nesăţios şi cu speranţă. Aş vrea ca bucătăria mea să fie un templu pentru orice suflet neostoit şi pentru orice pântec nesătul!

vineri, 19 martie 2010

Cozonac cranţ

















Înainte de toate ... mulţumiri deosebite către "NAINA", căci este responsabilă de acest demers, pentru că din momentul în care am citit această reţetă pe blogul ei, am trăit într-o zvârcolire continuă de nerăbdare şi poftă...trebuia să fac şi eu acest fel de cozonăcel...cu cranţ.
În fapt, nu am să inisit teribil asupra procedurii în sine, fiind vorba de un fel de melcişori cu nucă, aşa cum făcea şi bunică-mea din Moldova, noutatea fiind caramelul din vasul în care coacem aceşti melcişori. De când eram copil de ţâţă iubeam prăjitura Krantz, însă o iubeam doar pentru zahărul caramel de deasupra...urând în fapt crema din prăjitură. Eiiii...şi uite aşa...cam asta ar fi soluţia să pot mânca şi eu un Krantz pe de-a întregul...adică cozonac tăvălit prin cranţ.
Eu am trişat puţin şi de lene am pus maşina de pâine să frământe aluatul (scuze naina pentru micile schimbări...neesenţiale...care de fapt ţin de gust), adică o juma de kil de făină, două ouă, cam trei sferturi de pachet de unt bucăţi, 25 grame drojdie, 300 ml lapte, vanilie şi zahăr vanilat, zahăr din ochi...la vreo 7-8 linguri...toate reci, că dacă sunt bine frământate creşte aluatul oricum.
Separat, am frecat nişte unt cu vreo 3 linguri de zahăr, scorţişoară cu toptanu, şi 200 de grame de nucă pisată.
Întind frumos foaia, o ung cu amestecul cu nucă, o rulez şi o tai bucăţele. Între timp, fac separat într-un ibric nişte caramel din vreo 10 linguri de zahăr, bag o tavă la cuptor să fie încinsă, iar apoi torn caramelul în tava încinsă - ca să pot apoi să acopăr toată tava.
După ce s-a răcorit puţin, aşez frumos bucăţi de prăjitură (nu înghesuite că au să crească destul în volum...aproape 2 centimetri între ele), mai las o juma' de oră la dospit, iar apoi la cuptor preţ de o oră la foc potolit.
Miroase teribil de frumos până e gata, trebuie scos din tavă cât e fierbinte că apoi prinde caramelul de se întăreşte şi nu te mai înţelegi cu cozonacu'. E dulce frate de te leşină, e gustos şi arătos. Dacă aveţi fălci bune şi vă place zahărul caramel...e prăjitura ideală! Închipuiţi-vă un cozonac pufos şi aromat, îmbrăcat cu un caramel tare şi sticlos.
Excelent!

4 comentarii:

  1. Bravo maestre! Vad ca nu te-ai lasat...:-) A iesit un cozonac pe cinste...Pentru ca a doua zi se intareste caramelul, eu il bag la microunde putin...:-)Sa ai o zi buna!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Sărumâna...da io de felul meu rod orice bomboană...nici măcar cu strepsils nu pot să mă tratez că le cronţăn imediat! Aşa că nu am probleme cu caramelul...e numai bun!

    RăspundețiȘtergere
  3. La 300 ml lapte nu iese un aluat bun de cozonac.De ce dati o reteta gresita?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ...ma abtin...si nici nu bag in seama observatii facute in spatele anonimatului...


      Ștergere