Chifteluţe marinate

Râd câteodată când îmi aduc aminte de un copilaş cam ţicnit care spunea că bunicu-său a inventat toate alea...bunicu-său a inventat mititeii, că îi rămăsese nişte carne pe când făcea cârnaţi şi a prăjit-o aşa, ori că gogoşile le-a inventat pe când bunică-sa făcea nişte cozonaci şi i-a căzut nişte cocă într-un vas cu ulei încins care era pentru cartofi...ori chifteluţele marinate le-a descoperit în ziua când voia să prăjească nişte chiftele şi i-au scăpat câteva într-o oală în care fierbea nişte supă de roşii.
Ce să zic...multă imaginaţie! Uneori stau să mă gândesc cum or fi apărut găurile la macaroane...cred că făcea bunicu-său nişte spaghete şi o fi scăpat baba nişte andrele printre ele...
Oricum...chifteluţele sunt o descoperire benefică şi practică. La un kilogram de cărniţă proaspătă tocată (amestec), mai punem vreo două ouă, o zburătură de sare, de parică şi praf de cuişoare, niţică ceapă tocată fin şi usturoi pisat. După ce formăm cu grijă chifteluţele, într-o cratiţă (sau ceavem la îndemână), rumenim ceapă mai multicică, împreună cu usturoi pisat şi condimente. După ce încep să rumenească, le stingem cu un pahar de vin şi o linguriţă de oţet. Lăsăm sosul să fiarbă cam trei minute şi apoi adăugăm o jumătate de litru de apă plus o jumătate de litru de suc de roşii (nu bulion) plus două foi de dafin. După ce a fiert sosul vreo cinci minute, aşezăm cu grijă chifteluţele şi le fierbem până scade multicel sosul. La sfârşit punem o mână de mărar proaspăt şi servim cu un piureu de cartofi albi!
Să avem poftă şi să închinăm în cinstea lu' bunicu-său!