Bucătăria lui Florian
Orice gurmand intră în bucătărie la fel cum orice credincios intră în templu...cu pioşenie, nesăţios şi cu speranţă. Aş vrea ca bucătăria mea să fie un templu pentru orice suflet neostoit şi pentru orice pântec nesătul!
miercuri, 9 decembrie 2009
Omuleţul din turtă dulce (partea II)
După ce aluatul nostru stă suficient la rece, îl întindem foarte uşor cu un sucitor, nu foarte gros, iar apoi decupăm cu forme frumoase...
Le întindem pe hârtie de copt într-o tavă subţire şi le băgăm la cuptor cam un sfert de oră. Dacă vrem, facem o glazură cu care decorăm turtiţele şi tot pentru considerente estetice putem să le tăvălim puţin prin bombonele colorate.
Nu ştiu ce să spun despre povestea omuleţului din turtă dulce, însă eu unul nu cred că a apucat să fugă...cred că băbuţa îl mâncase înainte de a ajunge moşul la bucătărie...şi a inventat povestea ca pe o scuză...unde aţi văzut vulpi să mănânce turtă dulce?!?!?!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ahaaa,asa-i ca nici tu nu ai gasit omuletii aia? :))) Mama lor de omuleti,ca pana la urma i-am decupat din carton:))) Pai am apucat sa ii spun nepoticai de omuleti din turta dulce,omuleti sa fie,intr-un fel sau altul :))) Iar povestioara asta atat de ciudata,de unde o fi aparut? :)
RăspundețiȘtergerePovestea apare pe la 1875 într-o revistă prin America...nu se ştie cine este autorul...iar mie unul mi se pare de-a dreptul "lugubră" povestioara...nu înţeleg nicicum simbolistica!
RăspundețiȘtergere