Stroganoff

Mama Rusia...
Offf...e trist că facem asocieri stânjenitoare atunci când ne gândim la Rusia...vodkă...cam atât mai ştie omul contemporan din ceea ce reprezintă Rusia pe lumea asta. Am uitat de Cehov, de Rachmaninov, de Ostrovski dacă vreţi sau de Vitea Maleev cu al său Mişka. Uităm de Oblomov, de cvas, de plăcintele cu icre, de samovarele cu ceai dulce ori de clătitele groase şi pufoase cu gem de zmeură. Uităm că ruşii sunt oameni, iubesc viaţa, au nevoi şi necazuri aşa cum avem şi noi, însă cu timpul lucrurile se vor mai aşeza.
Stroganoff e o amestecătură de zile mari, o mâncare mai mult decât potrivită pentru zilele geroase de iarnă, săţioasă, plină de energie şi surprinzătoare.
Am fost reticent când am auzit prima oară de acest fel...pare prea simplu, prea comun şi incapabil de surprindere. Nu este deloc aşa.
Stroganoff este un fel care a făcut istorie, a evoluat, întocmai precum Rusia imperialistă a invadat mapamondul şi s-a transformat după bunul plac al fiecăruia. Apare prma oară undeva prin 1861 într-o carte de bucate rusească, iar de atunci ne încântă indiferent de rasă ori credinţă.
Avem nevoie de carne moale, de viţel, porc sau chiar pui. Eu am preferat porcul...
Puţină făină, sare, piper alb, ceapă, usturoi, câteva ciuperci proaspete, muştar, bulion, castraveţi muraţi şi smântână cât mai grasă.
Carnea tăiată fâşii se tăvăleşte prin făină şi se pune la rumenit în puţin ulei. După ce s-a rumenit, aruncăm o ceapă tăiată fin, patru căţei de usturoi pisat şi ciupercile, plus sarea şi piperul. După vreo cinci minute, punem două linguriţe cu muştar şi una cu bulion, apoi smântâna şi lăsăm să dea în clocot. Spre sfârşit urmează trei-patru castraveţi muraţi tăiaţi fâşii şi mai lăsăm la foc două minute.
De obicei pe la noi se serveşte cu orez sau pilaf, însă la ruşi de bază sunt cartofii prăjiţi, aşa că am prăjit şi eu câţiva cartofi şi nu mi-a părut rău!