Berea este totul!

Dat-au nemţii ceva bun lumii?!...au dat...au dat berea bună, înspumată, tulbure sau neagră, blondă, acră, dulce, rece. Nectar răcoritor în zilele fierbinţi de vară, mângâiere răcoroasă în seri calde de august...sau bere neagră, caldă, cu un strop de tărie adăugat, ca o nevoie de căldură-n iarnă.
Sunt ei cârnăciorii buni fără de bere, merg ei mititeii fără niţeluş muştar şi un păhărel...cât de mic...de bere?!
Nimic nu merge fără bere, aşa cum nici măcar o ciosvârtă mare de porcuşor, parcă n-ar vrea să intre la cuptor fără niţică bere. Într-o tavă încăpătoare, vine de s-aşează o bucată de pulpă împănată, împreună cu un praf de cimbru şi unul de sare, cu două cepe înjumătăţite şi o căpăţână sănătoasă de usturoi, pentru parfum...nu de alta. Şad ele cuminţi în căldura dogoritoare preţ de vreo două ceasuri, acoperite, iar când berea dispare, se dă capacul deoparte, pentru rumenire.
În ăst timp îi tragem un piureu de cartofi ameţit cu o bucată mare de unt şi un pahar de lapte dulce, să iasă pufos şi cu mare gust.
Cu toate astea la un loc, cătăm prin cămări şi un borcan cu castraveţi muraţi...nu de alta, da să nu ni se aplece!
Hai să avem poftă şi să fim sănătoşi!