Nopţi arabe

Mă simt atras în mod fatal de Orient, de poveştile sale, de mirodeniile şi tainele sale. Sufletul meu tânjeşte după camere primitoare, tapetate cu carpete groase, acoperite cu perne mari şi pufoase şi covoare din lână în care te afunzi molatec înspre somn.
Aşa aş servi câteodată un ceai îndulcit numai puţin, aş trage câteva fumuri dintr-o narghilea în care s-ar prăji frumos o dulceaţă de căpşuni în loc de tutun şi aş adulmeca o cafea mică, îndoită cu năut şi însoţită de câteva bucăţele de rahat cu alune...
Mă cuprind astfel de fantasme şi dau drumul povestirii...îmi este frică să nu vină zorile şi lungesc istoria pe cât de mult...
Mărite Padişah, detei fuga în bucătăriile minunatului serai, şi umil, supus, m-am gândit să-ţi fac luminăţiei tale o mâncare simplă, aducătoare aminte de copilărie şi gustoasă precum faima orientului îndepărtat. Am găsit prin cămări puţin năut, ce degrabă fost-a pus la înmuiat încă de ieri, iar apoi fiert preţ de un ceas, pentru a fi moale şi plăcut întocmai pe gustul măriei tale. Ai noştri slujinici au purces către băcan şi s-au învrednicit a ne aduce o tocătură proaspătă de oaie, puţină pastă de susan, câţiva sâmburi de pin, un praf de sumak, usturoi, lămâi şi ulei din cel mai bun de măsline.
Până să clocotească boabele aurii de năut, am dat înspre călire tocătura de oaie, am parfumat-o cu un praf de busuioc şi unul de sare şi am lăsat-o la flacără până ce s-a rumenit binişor.
Lăsăm năutul să se răcorească câteva clipe, îl dăm printr-o maşinărie de tocat, îl amestecăm cu usturoi pisat, cu zeamă de lămâie, cu ulei de măsline şi cu pastă de susan. Pe o plită-ncinsă sfârâim doar puţintel sâmburii de pin, cât să prindă puţină culoare. Aşezăm humusul, căci aşa se cheamă bucatele noastre, cu răbdare, în farfurii curate, îl stropim cu niţel ulei de măsline, presărăm puţin sumak şi orânduim cărniţa de oaie cu sâmburii de pin.
Să ai poftă Slăvite Padişah, iar eu, văzând lumina zorilor, sfios, voi tăcea...