"Simţiţi voi oare mirosul de pajişte verde, de fân, mirosul de oi şi lapte dulce, parfumul burdufului şi sarea pastramei...? Doamne, avem pe aste meleaguri binecuvântare nemăsurată, avem bogăţie cu nemiluita şi totuşi suntem trişti...
În astă zi, pentru a-mi alunga tristeţea, mă hotărăsc degrabă să fac ce făceau cândva păcurarii noştri, să plăsmuiesc o mireasmă care să-L facă pe Dumnezeu să se uite-ncoa...că prea ne-a uitat!
Intru în bucătării, scormon colţurile-ntunecate ale sufletului şi-mi amintesc brusc de brânza de burduf...şi ce oare iese?!...păi vă spui ieu îndată – iese Plăcintă cu varză şi brânză de burduf!
Pui mâna frumuşel şi adun laolaltă trei ouă de găinuşă, o cănuţă de untişor gras şi gălbior, niţică brânză de burduf – cât încape într-o palmă mai mărişoară, juma’ de varză crudă, o ceapă stingheră şi niţcai’ foi de plăcintă. Mai vin apoi fo trei linguri de griş, două de smântânică şi un prăfuleţ sănătos de cimbrişor! Ouăle dimpreună cu smântânica, grişul şi brânzica de burduf se amestecă binişor şi se dau la odihnit. Varza o frecăm cu sare şi cu cimbru, apoi o dăm la călit în puţin ulei, cu însoţire de ceapă. Lăsăm călitura noastră să se răcorească iar apoi o împreunăm cu celelalte...ouă, brânză şi ce-o mai fi p-acolo. Cu amestecul acesta îmbătător, umplem câte trei foi pe jumătate, iar apoi le-ntoarcem binişor, le dăm în sus la capăt şi le aşezăm gingaş în tava unsă cu niţel unt, una câte una...plăcinte, apoi niţel crestate pe urma bucăţilor dorite. Ce umbră de unt ne mai rămase, îl topim şi-l dăm pe deasupra-nghesuielii din tavă. Le apucăm binişor, le vârâm la căldură potolită preţ de-un ceas ş-apoi...las că vedeţi voi apoi când oţi pune mâna de-oţi face! Luaţi fierbinţi cu smântânică sau luaţi reci...cum v-o plăcea!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu