Gyros...mâncarea zeilor!

Oare ce avem noi, muritorii de rând, în comun cu zeii olimpieni?! Păcatul, pasiunea, pofta şi cheful de viaţă!...
Degrabă preamăritul Zeus, aruncându-şi teribilele fulgere asupra sărmanilor greci, dă poruncă grea de îndindere de masă îmbelşugată. Hermes, cel cu aripi la picioare, dă fuga peste ţinuturile elene să fure niscaiva baharicale (condimente), o mână de rigani (oregano), niţică nucşoară şi un praf de boia. Artemis cea iscusit vânătoare, pleacă să prindă un râmător sălbatic, spre a-i fura o bucată de pulpă bine împănată. Feciorelnica Atena, dă născare din străfundurile pământului minunii ce se cheamă măslin, pentru a-i răpi acestuia câteva picături de ulei divin. Însăşi Demetra, zeiţa belşugului şi a recoltelor, face trimitere către a noastră masă de castravete, usturoi şi iaurt gras de oaie, pentru o salată mitică numită tzatziki. Mai la urmă, hefaistos, zeul priceput al focului, se îngrijeşte de scânteia ce va să rumenească cele necesare îndestulării poftei divine!
Ares cel războinic, cu o sabie ascuţită, face tăiere multă spre pulpa de purcel. Bacantele în dans nebun, aruncă oregano, sare, nucşoară şi boia peste toate cele şi le ascund de ochii noştrii în hrube reci şi-ntunecoase preţ de un ceas.
În ăst răstimp, Afrodita, cu drăgălăşenie, socotind de cuviinţă, pregăteşte salata preagustoasă cu iaurt de oaie, castravete, usturoi, sare, piper alb, ulei de măsline şi o umbră de mărar.
La puterea focului, se încing nişte cartofi, se rumenesc cărnurile şi se alintă lipii dulci din făină albă.
Se împreunează toate cu meşteşug, se învârt, se rotocolesc, se-nghesuie şi se aduc cu vâlvă mare la masa de sărbătoare a zeilor străvechi!
Acesta e Gyros-ul, ofranda noastră întru potolirea şi îmbunarea poftelor nestăvilite!