Stau tolănit în calda înserare şi mi-s pierdut în gânduri dulci, de copilărie. E atâta amar de vreme de când nu am mai gustat din dulciurile simple ale unor mame grăbite, obosite de muncă şi de copii mulţi. Îmi aduc aminte de prăjituri cu biscuiţi, cu lapte dulce şi cacao, cu stafide, cu miez de nucă şi parfum de scorţişoară, cu rahat dulce aromat cu mireasmă de merişor, de cireaşă amară sau de portocală. Îmi aduc aminte de salamul de biscuiţi...aromat discret cu vanilie şi cu rom, minunea făcută de mamele noastre, cu dragoste, în zile în care deşi nu aveau chef, ţineau să ne alinte într-un fel. Asta era...un alint!
Mă fură uşor somnul...visez nori pufoşi de lapte dulce, din care plouă nucă şi stafide, stârnind uşor un praf de scorţişoară ce zboară în vântul potolit cu aromă de vanilie, poposind încet pe un macadam placat cu dale din biscuiţi şi murdărit pe ici pe colo cu cacao...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu