Bucătăria lui Florian






Orice gurmand intră în bucătărie la fel cum orice credincios intră în templu...cu pioşenie, nesăţios şi cu speranţă. Aş vrea ca bucătăria mea să fie un templu pentru orice suflet neostoit şi pentru orice pântec nesătul!

vineri, 23 octombrie 2009

Pastiţio














Apoi, dacă e masă mare...atunci mare să fie! Când vine vremea de vizită la familiile grecoteilor, să te ţii pregătiri! Şi ăştia mănâncă frumos ca şi noi noi. Feluri multe, gustoase, picante, dulci, aromate, abundă măslinele şi peştele, e bun şi porcuşorul, mai bun e batalu’, baclavale, cataif dulce cu migdale şi frişcă, cafele albicioase cu năut şi vinuri dulci şi adormitoare...La mare preţ la astfel de ocazii ar fi şi ceea ce numesc ei Pastiţio. Termenul de macaroană capată o conotaţie vecină cu sublimul...pe cât de neînsemnată ar fi fiind ea printre mâncările omenirii, pe atâta devine vioara întâi în amestecul grozav al acestui fel.

Târguim cuminte de la băcan o juma’ de kilogram de macaroane...şi ăsta e doar începutul...mai vrem un kilogram de cărniţă tocată de viţel tânăr, un kilogram de lapte dulce, două ouă, juma’ de kilogram de caşcaval moale, vreo două cepe aurii, roşii-n bulion aşa cum le şade bine, frunzişoare de dafin, piper alb, praf de cuişoare, o rămurică de scorţişoară, unt să fie cât vreo trei linguri, tot atâtea de făină, niţel ulei de măslină coaptă şi un păhărel de vin alb, sec şi musai tare!

Dăm ceapa înspre uleiul încins, o perpelim niţel şi apoi aruncăm înspre călire şi cărniţa. Presărăm timid piper alb şi sare, iar când o scăzut bine de tot nebunia, o stingem cu vin alb şi o lăsăm pe foc până dispare orice udătură din caţarola de teflon. Aşezăm dară cu atenţie şi migală roşioarele dimpreună cu frunzuliţele de dafin şi scorţişoara şi dăm iar spre fierbere până s-o-ngroşa sosul nostru ş-o fi numai bun de aruncat peste macaroane. Acestea-s date-n fiert, scurse de apă şi undite cu niţeluş ulei de măslină să nu se prinză între ele...

Şi ne mai luăm de-o oală, facem puţin beşamel care e musai să acopere cele de dinainte. Topim untul la foc potolit, îl amestecăm cu făină, cu sare şi cu niţe piper alb şi când se leagă, aruncăm lapte încetişor şi amestecăm cu poftă. Va ieşi de aici un fel de aluat moale precum cel de clătită, peste care vine frumos şi jumate din caşcavalul ras plus vreo 2 ouă după ce se răcoreşte niţel.

Punem un strat de macaroane, punem caşcaval, punem puţin beşamel, punem carnea, punem iar macaroane, iar caşcaval, iar beşamel şi îngrămăditura aiasta intră niţel la cuptor până dă în rumeneală. Normal că trebuie să aveţi invitaţi la masă...e multă mâncare, e şi niţel vin alb şi sunt o grămadă de snoave ce vin pe urmă...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu