Or fi fiind alte neamuri mai harnice, mai bogate...poate mai integre decât al nostru, însă oricâtă bunăvoinţă ar avea aceştia, Dumnezeu nu le va da pământul nostru. Ne-au cotropit, ne-au sărăcit, ne-au înrobit, dar pământul de aici nu l-au putut lua...
Ce oare e mai minunat decât un târguşor de ţară, unde toamna aduce culoare, aduce gust şi îndestulare, aşa cum n-o mai face nicăieri. Munţi de usturoi, munţi de vrajniţă (ceapă roşie), dovleci graşi, dulci şi copţi, mirodenii uscate, cimbrişor, mărar proaspăt şi hrean, sfeclă roşie şi gogoşari, pastrămuri, cârnaţi de oaie, şuncă afumată...munca unui popor amărât şi vlăguit de vremuri şi de sărăcie.
Cu toate astea ştim să ne mai bucurăm, avem putere să uităm şi să închinăm în sănătatea noastră un pahar de vin curat, nepângărit de binefacerile occidentului, mai găsim bucuria focului aprin sub vreun cazan de ţuică şi mai avem norocul să simţim în nări mirosul de mămăligă proaspătă coaptă la foc de lemne. Astea ni-s lucrurile ce nu ni le vor lua în veci, oricât ar cotropi plaiurile astea şi oricât ar încerca să ne schimbe...căci oamenii se formează odată cu locurile!
E duminică şi facem masă mare...facem varză călită, varză dulce românească. Călim niţică ceapă, o căpăţână de usturoi, ceva afumătură şi niscaiva ardei capia pentru gust şi culoare. Când dă varza noastră în clocot, aruncăm puţin bulion şi o învelim frumuşel cu o legătură sănătoasă de cimbru, apoi o dăm la cuptor să se rumenească bine.
Facem şi o salată simplă, de ceapă roşie, dată cu sare, cu ulei şi cu oţet - încântare pentru gust şi suflet.
Normal că lângă toate astea fierbem o mămăligă vârtoasă, aşa cum se face pe la Olt, s-o tai cu sfoara!
Le punem pe farfurii, ne închinăm, cinstim un pahar şi mulţumim pentru privilegiul de a fi români!!!
Marfă mămăliga!
RăspundețiȘtergere