Bucătăria lui Florian






Orice gurmand intră în bucătărie la fel cum orice credincios intră în templu...cu pioşenie, nesăţios şi cu speranţă. Aş vrea ca bucătăria mea să fie un templu pentru orice suflet neostoit şi pentru orice pântec nesătul!

marți, 20 octombrie 2009

Gustul Oltului!






Sunt locuri binecuvântate cu linişte şi curăţenie, locuri unde miroase numai a salcâm, a tămâie, a tei, a stejar, a foc de lemne şi câteodată a şorici sau a ouă roşii. Miroase a magiun, a usturoi, a ţuică, a must roşu, a cozonaci cu nucă, a gogoşi din floare de salcâm, a colarez şi a prescură. Mai miroase a pastramă dată-n vânt, miroase mult a mămăligă şi...Doamne...miroase a oameni cuminţi, strânşi în jurul meselor din lemn, oameni ce încă mai au noţiunea de familie şi de duminică!
De aici din aste locuri ne tragem eu şi al meu ucenic –Viorel. Suntem de prin pădurile de stejar de la Cornăţel, de prin pădurile de salcâm de la Făgeţelu, suntem olteni şi suntem mândri!
Aici încă mai sunt case din chirpici, încă mai e apă în fântâni, în pătuluri încă mai avem porumb galben şi curat, iar în căpistere încă se mai frământă făină măcinată în colţ de sat, pentru pâine coaptă în vatră şi unsă cu zamă de roşii. P-acilea încă mai ştie omu’ să puie carne la garniţă, să afume cârnaţii, să facă o sălăţică cu roşii dulci şi usturoi verde, să puie sub o pulpiţă de miel o legătură mare de cimbru de pe coastă, să facă o varză murată în post de-ţi trosnesc fălcile şi...slavă Domnului...încă mai ştie să scoaţă din cazan o ţuică curată de prună. Aici omu’ e simplu, aici farfuriile sunt felurite, nu sunt două furculiţe la fel, aici e sărăcie, e omenie. Aici friptura e simplă, e curată, e prilej de bucurie şi întâmpinarea celor dragi, aici e locul unde noi suntem noi înşine şi teatru’ e jucat de tot ce ne-nconjoară!
Ducem dorul trezitului în noaptea Paştelui cu miros de colarez şi colaci copţi...Ducem dorul iernilor când ne tăvăleam prin zăpadă de ziuă până-n noapte şi intram doar să şedem niţel lângă sobă, să luăm o gură de ţuică fiartă sau vin fiert cu scorţişoară şi cu felii de măr...Ducem dorul dovlecilor copţi în jar şi umpluţi cu lapte dulce în serile târzii de vară...Ducem dorul...

2 comentarii:

  1. acolo este tara mea si neamul meu cel romanesc
    acolo eu sa mor a-si vrea,acolo vreau eu sa traiesc..........http://www.trilulilu.ro/folkforever/b540dc7e61126a
    Sa ai o primavara minunata,cum minunat iti este si sufletul .

    RăspundețiȘtergere
  2. Offff pai da, ducem dorul ..doar de acolo suntem! Cat ma bucur ca am citit aceste randuri! Cata dreptate ai ... m-a binedispus "nu sunt doua furculite la fel" :)) pai sa stii ca nu sunt ..nici cutite , nici linguri , nici farfurii... dar ce conteaza ! Unde-i painea mai buna decat la tara facuta la tast! Oriunde am fi pe lumea asta nici unde nu-i ca la tara...acolo este aerul cel mai curat, bucatele cele mai bune si mai ales ne gasim de fiecare data linistea sufleteasa de care avem nevoie.. acolo este acasa !

    Alina

    RăspundețiȘtergere